Tragedia soldată cu 22 de mii de victime. Mărturii şi emoţii din primul val de deportări în Siberia (GALERIE FOTO)
Foto: Publika.md
Sute de oameni au venit în această dimineaţă în scuarul Gării din Chişinău pentru a-i comemora pe cei care au fost deportaţi de regimul comunist în urmă cu 73 de ani. La manifestaţie au participat oficiali și oameni de rând.
Victimele deportărilor își amintesc cu groază de calvarul prin care au trecut. Valentin Dorofei avea doar doi ani când împreună cu familia a fost deportat în Kazahstan. Bărbatul îşi aduce aminte cu spaimă de acele timpuri.
"Iaca bunica, eu şi fratele. Până în 1958 am stat acolo, în prima clasă am mers acolo. Bunelu în 1941, mama, bunica şi tanti. Ei doi învăţători", ne povesteşte victima deportărilor.
"Ne-au dus în Siberia, acolo a murit de foame fratele meu mai mic, Vasile. Gospodăria toată au luat-o rușii", ne spune un bătrân.
"Eu aveam patru anișori când au venit la jumătate de noapte. Eu îmi amintesc cum mama m-a luat în brațe și plângea", ne povesteşte altă victimă a ororilor.
"Am fost alungați din satul în care ne-am născut. Trăiam pe la gazde cu plată, cu chirie. Eu vreau să vă spun că până în 1949 pe noi ne-au terorizat", ne spune o femeie, supraveţuitoare a deportărilor.
Oficialii prezenți la eveniment condamnă acțiunile regimului comunist.
"Au fost urcaţi în vagoanele morţii zeci de mii de oameni, inclusiv copii. În asemenea zile este important să ne dăm seama că nu avem dreptul să uităm că s-a întâmplat așa ceva, să știm să prețuim ceea ce avem astăzi", a declarat preşedintele Parlamentului, Igor Corman.
"Este pentru prima dată când putem să depunem flori aici în scuarul gării cu demnitate, în fața unui monument adevărat, sperăm că așa va fi în fiecare localitate", a declarat edilul Capitalei, Dorin Chirtoacă.
Numărul celor deportaţi în iunie 1941 nu este cunoscut cu exactitate. Unii istorici cred că este vorba despre cel puţin 22 de mii de oameni. Potrivit altor surse, numărul deportaţilor din primul val ar fi de peste 30 de mii.
Valntin Dorofei susţine că nici până astăzi nu a fost despăgubit pentru averea pierdută.
"Când am venit înapoi în 58 totul a fost furat. Mama când ne dădea mâncare, ne punea în farfurie ulei, sare şi pâine neagră", ne mai spune Valentin Dorofei.
"Ne-au dus în Siberia, acolo a murit de foame fratele meu mai mic, Vasile. Gospodăria toată au luat-o rușii", ne spune un bătrân.
"Eu aveam patru anișori când au venit la jumătate de noapte. Eu îmi amintesc cum mama m-a luat în brațe și plângea", ne povesteşte altă victimă a ororilor.
"Am fost alungați din satul în care ne-am născut. Trăiam pe la gazde cu plată, cu chirie. Eu vreau să vă spun că până în 1949 pe noi ne-au terorizat", ne spune o femeie, supraveţuitoare a deportărilor.
Oficialii prezenți la eveniment condamnă acțiunile regimului comunist.
"Au fost urcaţi în vagoanele morţii zeci de mii de oameni, inclusiv copii. În asemenea zile este important să ne dăm seama că nu avem dreptul să uităm că s-a întâmplat așa ceva, să știm să prețuim ceea ce avem astăzi", a declarat preşedintele Parlamentului, Igor Corman.
"Este pentru prima dată când putem să depunem flori aici în scuarul gării cu demnitate, în fața unui monument adevărat, sperăm că așa va fi în fiecare localitate", a declarat edilul Capitalei, Dorin Chirtoacă.
Numărul celor deportaţi în iunie 1941 nu este cunoscut cu exactitate. Unii istorici cred că este vorba despre cel puţin 22 de mii de oameni. Potrivit altor surse, numărul deportaţilor din primul val ar fi de peste 30 de mii.