Chefirul (cunoscut și sub numele de kefir) este un produs lactat din lapte fermentat, care își are originea în regiunea Caucaz. Este preparat prin introducerea granulelor de chefir în lapte de vacă, capră sau oaie. Chefirul tradițional era făcut în burdufuri care erau atârnate lângă o ușă; oricine trecea pe acolo lovea burduful pentru ca laptele și granulele de chefir să se amestece bine.

Chefirul tradițional este fermentat la temperatura camerei, de obicei fiind lăsat peste noapte. Datorită fermentării lactozei rezultă o băutură acrișoară, carbogazoasă și ușor alcoolică cu o consistență asemănătoare iaurtului diluat.

La începutul secolului XX, chefirul era fermentat în lăptarii de mici dimensiuni și ajungea la un procent de alcool între 1 – 2%, însă chefirul preparat pentru comerț, cu metode moderne de protecție are mai puțin de 1% alcool, probabil datorită timpului redus de fermentare.

Există tipuri de chefir care se dezvoltă și în alte lichide. Ele pot fi diferite de chefir și prin aspect și prin componența microbiană. Chefirul de apă se dezvoltă în apă cu zahăr (uneori se adaugă fructe uscate cum ar fi smochinele și zeama de lămâie), sunt lăsate o zi sau mai mult la temperatura camerei.

Pentru a prepara chefir tradițional este nevoie de granule de chefir care sunt o comunitate cu aspect gelatinos formată din bacterii și ciuperci. Granulele de chefir conțin o polizaharidă solubilă în apă cunoscută sub numele de « kefiran », ce lasă în gură un gust și o senzație a unei texturi de sfoară. Granulele de chefir nu pot fi produse din nimic, ci ele cresc în timpul fermentării, în plus sunt produse și alte granule.

Granulele de chefir pot fi cumpărate sau donate de către alte persoane care cresc chefir. Ele au o nuanță între alb și galben și sunt de obicei de mărimea unei nuci, însă pot fi și mici cât un bob de orez, conform realitatea.net.

Chefirul previne mutațiile genetice și are proprietăți antioxidante. Se poate schimba conținutul nutritiv prin simpla fermentare pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi. Ambele etape aduc diferite beneficii sănătății. De exemplu, chefirul lăsat prea mult la fermentat (acest lucru face ca gustul să-i fie mai acru) mărește în mod semnificativ conținutul de acid folic.

Chefirul contribuie, de asemenea, la digerarea lactozei în calitate de catalizator, din acest motiv fiind mai potrivit decât alte lactate pentru persoanele care suferă de intoleranță la lactoză. S-a demonstrat printr-un studiu aplicat șobolanilor ca keefiranul din chefir reduce cazurile de hipertensiune și nivelul colesterolului din plasma sangvină.