Trişti şi de ziua lor. Departe de cei dragi, uitaţi de copii şi rude, bătrânii din aziluri au sărbătorit Ziua Internaţională a persoanelor în etate alături de asistenţi. Captivi în libertate, ei trăiesc cu amintirile frumoase din trecut şi se bucură de fiecare dată când un străin le trece pragul.

Leonid Larionov a venit la Centrul de reabilitare din satul Cocieri acum cinci ani. A fost exilat în Siberia, când avea nouă ani, şi toată viaţa a fost privit ca "un duşman al poporului". Are doi copii, care nu-i pot fi, însă, mereu în preajmă. La cei 72 de ani bătrânul are o singură dorinţă.

"Să-mi dea înapoi casa pentru că trebuie să-i ajut pe copii. Ne-au dus în Siberia, casa ne-au vândut-o şi ia dreptate", spune bătrânul.

Silvia Bulgac a ajuns la azil în 2006, după ce a suferit un ictus cerebral. Boala a imobilizat-o pentru jumătate de an, iar femeia n-a vrut să fie o povară pentru copii. Aşa că a decis să se retragă la azil.

"Îmi lipsesc copiii, nepoţii şi cei apropiaţi. Eu am aici fiica, nepoţica. Seara şi dimineaţa mă uit la dânşii", spune femeia.

Angajaţii Centrului de reabilitare spun că bătrânii duc dorul apropiaţilor.

"Cel mai dureros este că nu vin copiii la dânşii. Vizita pentru dânşii e o sărbătoare. Cine nu ar veni, chiar şi oameni străini, ei sunt foarte bucuroşi", spune medicul-şef Raisa Cojocari.

În Centrul de reabilitare din satul Cocieri sunt 174 de persoane în etate. Întreţinerea unui bătrân, lunar, costă 3.600 de lei.