Tunelul de lumină dintre viață și moarte este aproape imposibil de explicat. Credința ne învață să sperăm în viața după moarte, un concept pe care îl regăsim în aproape toate religiile lumii.

Dumnezeu a așezat moartea spre sfârșitul vieții, când puterile noastre slăbesc și vine momentul să ne ”odihnim”.

Dar sufletul multora dintre noi rămâne tânăr și poate trăi veșnic, scrie libertateapentrufemei.ro.

Poate de aceea, aproape toți cei care s-au întors din pragul morții au povestit că sufletele lor erau atrase, prin tunelul de lumină, spre o altă lume în care vom trăi după viață.

De ce văd atât de mulți oameni tunelul de lumină

Senzațiile care preced moartea sunt variate și se crede că depind foarte mult de bogăția spirituală a fiecăruia.

Cu toate acestea, în toate relatările celor care s-au întors de la întâlnirea cu moartea se desprind câteva elemente comune.

Toți au avut senzația că se desprind de corpul fizic și îl lasă în urma lor, toți au simțit că îi atrage un tunel de lumină dincolo de universul lor cunoscut și au avut senzația reală că s-au risipit toate durerile și grijile.

Experiențele lor, adunate în cărți precum ”Viața după viață” de Raymond Moody sau ”Călătorind spre Omega” de George Ritchie, ne dezvăluie de fapt ceea ce se întâmplă în pragul morții.

Reputatul neurolog american Kevin Nelson crede că are o explicație științifică și logică pentru toate aceste senzații pe care cei mai mulți le pun pe seama credinței și a trăirilor mistice.

În apropierea morții, ne aflăm la limita conștiinței

Prof. Kevin Nelson a studiat experiențele dintre viață și moarte timp de 30 de ani și a analizat fiecare detaliu pe care i l-au relatat pacienții salvați în ultima clipă.

Neurologul american a studiat 55 de cazuri, pacienți care au apelat la el sau oameni aleși la întâmplare care au declarat că au avut șansa să vadă lumea de dincolo.

În opinia sa, fiecare dintre persoanele studiate s-a aflat de fapt la ”limita conștiinței” și, în niciun caz, la granița Raiului.

Nelson a explicat fiecare senzație stranie pe care au descris-o pacienții săi și le-a comparat cu momentele de ”paralizie” prin care trecem în fiecare zi înainte să adormim profund.

Corpul paralizează, nu mai suntem în stare să ne mișcăm, iar creierul derulează diverse secvențe de peste zi sau amintiri care pot părea foarte reale.

Halucinațiile pe care le au bolnavii în comă sunt asemănătoare viselor și acestea ar putea constitui tunelul de lumină dintre viață și moarte.

”Multe persoane trec prin această stare pentru numai câteva secunde sau minute, până să ajungă la starea de veghe. Aflate «la limita conştiinţei», paralizia, luminile, halucinaţiile şi momentul de visare sunt absolut normale. În timpul unei crize precum stopul cardiac, această stare ar putea explica ceea ce se cunoaşte sub numele de experienţă dintre viaţă şi moarte” a declarat Nelson.