Ucraina a devenit o ţară înecată în lacrimi şi disperare: Oamenii povestesc despre clipele de groază prin care au trecut
Ucraina a devenit în câteva zile o ţară înecată în lacrimi şi disperare. Femei, copii şi bătrâni privesc cum oraşele şi satele lor se transformă în ruine.
„- S-au spart toate geamurile. - Am auzit bombardamentul şi gata. Ne-am speriat, suntem încă şocaţi. Atât ne rămânea până la moarte, dar Dumnezeu ne-a salvat.”
Un alt bărbat a povestit jurnaliştilor despre clipele de groază prin care a trecut.
„Eu deja mă culcasem. La un moment dat, s-a stins lumina. M-am gândit că fratele meu a deconectat-o. Când m-am uitat pe geam, se bombarda aici, lângă staţia. Camera mea s-a luminat de la explozie de parcă era zi afară.”
Ucrainenii s-au mutat în subsolurile caselor pentru a supraviețui.
„Sirenele sună la fiecare 20 de minute sau din 10 în 10 minute. Noi nu ştim cât timp trebuie să stăm în subsol. Sunt copii cu vârste de la 3 luni, fetiţa mea are 1 an şi 8 luni. Noi cerem ajutor de la toată lumea.”
Războiul i-a luat pe mulţi prin surprindere, așa că nu au avut când să-și facă provizii. Multe magazine sunt închise, iar altele sunt cu rafturile goale.
„Ieri nu am avut de unde cumpăra pâine. Alaltăieri s-a cumpărat toată pâinea şi ieri nu au mai adus.”
Bărbaţii sunt nevoiți acum să ia arma în mână, deși nu au făcut-o niciodată.
„Cei care îşi doresc, veniţi şi luaţi arme. Trăiască Ucraina!”
Cei care nu aveau arme, au ieşit să-şi apere casele cu mâinile goale. În oraşul Koriukivka, zeci de bărbaţi au înfruntat tancurile ruseşti.
„Tancurile se întorc înapoi.”
Mii de ucraineni au fugit din calea războiului. Gara din Lvov a fost pur şi simplu invadată de oameni disperaţi care vroiau să ajungă în Polonia.
Alţi ucraineni spun că se vor simţi în siguranţă în România, Polonia sau alte ţări din Uniunea Europeană. Autorităţile de la Bucureşti anunţă că de la începutul războiului, au primit 25 de mii de ucraineni, iar vămile sunt în continuare pline. Imaginile surprinse sunt sfâşietoare. Bărbaţii îşi conduc soţiile, copiii şi mamele până la graniţă şi revin în țară.
„– Ce s-a întâmplat cu casa voastră? – Nu mai avem casă, ne-a fost distrusă de ruşi. Totul va fi bine, soarele meu, micuţul meu…”