Un alt erou "11 pentru Moldova". Elena Ciobanu, medicul care nu se sperie de greutăți și are grijă de sănătatea oamenilor de ACASĂ
Embed:
La 30 de ani, medicul Elena Ciobanu are grijă de sănătatea a peste 2700 de oameni din cinci sate. E o muncă grea, departe de comoditatea oraşului, dar acest lucru nu a speriat-o. Deşi lucrează într-un sat în care drumurile sunt pline de noroi şi reţeaua de telefonie are semnal slab, Elena este fericită că se află ACASĂ. Pentru curajul şi dragostea pe care le are pentru ţară, Elena Ciobanu este noua eroină a campaniei Publika TV "11 pentru Moldova".
Am vizitat-o pe Elena Ciobanu într-o zi ploioasă şi friguroasă. Medicul era la birou în satul Marienfeld din raionul Cimişlia. A venit acum aproape trei ani, ca să lucreze în satul natal, Javgur, aflat la câţiva kilometri distanţă de şosea.
"În sezon, când este glod, ninsoare, clar că este foarte departe şi nici drumul care este acum nu face faţă cerinţelor. Te înglozi, te înzăpezeşti în orice moment. Sperie şi nu atât cât sperie, dar îţi amărăşte gustul acesta amar. Am fost nevoită şi să împing maşina de serviciu ca să o scoatem din glod şi să ajung toată murdară de glod la muncă. Atunci sigur că te gândeşti: pentru ce am eu nevoie de toate acestea?"
Oamenii însă au nevoie de un doctor ca Elena Ciobanu.
"E bună şi se pricepe şi în boală. Dacă te jelui cu ceva că te doare, ea ne dă pastile, e bună."
"Ne dă ce ne trebuie, dacă avem nevoie de injecţie, ne dă reţete. E bun doctor, ce să spunem."
Pentru ca să devină medic, Elena Ciobanu a muncit mult şi a avut parte de multe nopţi nedormite.
"Au fost nopţi în care învăţam până la 3, 4, dormeam până la 6 şi la 6 deja trezirea ca să reuşeşti la 8 să ajungi la ore într-un capăt de oraş, pentru că blocurile sunt amplasate în locuri diferite, prin oraş."
După ce a terminat facultatea nu a rămas să lucreze la oraş şi nici nu a vrut să plece din ţară. S-a întors acasă, la Javgur.
"E frumos, dar e şi greu să revii în localitatea de baştină. E frumos pentru că vii la oamenii tăi, la feţele tale cunoscute, la cei dragi. Dar tu fiind în postura de doctor, tu porţi unele responsabilităţi şi oamenii te tratează nu atât ca doamna doctor, dar ca Lenuţa."
Elenei nu-i pare rău că a rămas, dar o doare când vede cum satul devine din ce în ce mai pustiu.
"Este un exod masiv al populaţiei. Lumea pleacă, tinerii pleacă şi rămân bătrânii. În acest an, pentru tot centrul de sănătate avem trei nou-născuţi în trei luni. La capitolul decese în general, mă abţin. Nu ştiu numărul exact, dar cred că sunt în jur de 25 de decese în trei luni."
Sistemul de sănătate are un deficit mare de medici de familie. E nevoie de oameni ca Elena Ciobanu pentru ca speranţa pentru o viaţă mai bună să nu dispară.
"Orice lucru în viaţa asta se face cu oameni. Dacă noi vrem să salvăm, începem cu ce-i mai mic, satul nostru, oraşul nostru, ţara noastră noi trebuie să lucrăm aici chiar dacă poate jertfim ceva."
Am vizitat-o pe Elena Ciobanu într-o zi ploioasă şi friguroasă. Medicul era la birou în satul Marienfeld din raionul Cimişlia. A venit acum aproape trei ani, ca să lucreze în satul natal, Javgur, aflat la câţiva kilometri distanţă de şosea.
"În sezon, când este glod, ninsoare, clar că este foarte departe şi nici drumul care este acum nu face faţă cerinţelor. Te înglozi, te înzăpezeşti în orice moment. Sperie şi nu atât cât sperie, dar îţi amărăşte gustul acesta amar. Am fost nevoită şi să împing maşina de serviciu ca să o scoatem din glod şi să ajung toată murdară de glod la muncă. Atunci sigur că te gândeşti: pentru ce am eu nevoie de toate acestea?"
Oamenii însă au nevoie de un doctor ca Elena Ciobanu.
"E bună şi se pricepe şi în boală. Dacă te jelui cu ceva că te doare, ea ne dă pastile, e bună."
"Ne dă ce ne trebuie, dacă avem nevoie de injecţie, ne dă reţete. E bun doctor, ce să spunem."
Pentru ca să devină medic, Elena Ciobanu a muncit mult şi a avut parte de multe nopţi nedormite.
"Au fost nopţi în care învăţam până la 3, 4, dormeam până la 6 şi la 6 deja trezirea ca să reuşeşti la 8 să ajungi la ore într-un capăt de oraş, pentru că blocurile sunt amplasate în locuri diferite, prin oraş."
După ce a terminat facultatea nu a rămas să lucreze la oraş şi nici nu a vrut să plece din ţară. S-a întors acasă, la Javgur.
"E frumos, dar e şi greu să revii în localitatea de baştină. E frumos pentru că vii la oamenii tăi, la feţele tale cunoscute, la cei dragi. Dar tu fiind în postura de doctor, tu porţi unele responsabilităţi şi oamenii te tratează nu atât ca doamna doctor, dar ca Lenuţa."
Elenei nu-i pare rău că a rămas, dar o doare când vede cum satul devine din ce în ce mai pustiu.
"Este un exod masiv al populaţiei. Lumea pleacă, tinerii pleacă şi rămân bătrânii. În acest an, pentru tot centrul de sănătate avem trei nou-născuţi în trei luni. La capitolul decese în general, mă abţin. Nu ştiu numărul exact, dar cred că sunt în jur de 25 de decese în trei luni."
Sistemul de sănătate are un deficit mare de medici de familie. E nevoie de oameni ca Elena Ciobanu pentru ca speranţa pentru o viaţă mai bună să nu dispară.
"Orice lucru în viaţa asta se face cu oameni. Dacă noi vrem să salvăm, începem cu ce-i mai mic, satul nostru, oraşul nostru, ţara noastră noi trebuie să lucrăm aici chiar dacă poate jertfim ceva."