În cadrul unei dezbateri purtate în comitetul de știință, spațiu și tehnologie din Camera Reprezentanților, organizată miercuri, republicanul Mo Brooks a respins impactul încălzirii globale asupra mărilor și oceanelor, venind cu o explicație care i-a lăsat cu gura căscată pe oamenii de știință.

Congresmanul este de părere că prăbușirea secțiunilor de stâncă provoacă, de pildă, în Canalul Mânecii, care desparte Marea Britanie de Franța, creșterea nivelului apei. Mo Brooks a făcut referire în acest sens la Stâncile Albe de la Dover, un eșafodaj din roci calcaroase de cretă din apropierea de coasta franceză.

Apoi, Brooks și-a revizuit opinia și a declarat că, de fapt, alți factori contribuie la această creștere – depunerea de silice, precum și eroziunile. "Acum există mai puțin spațiu acolo jos, pe fundul mărilor și al oceanelor, pentru că partea de jos urcă spre suprafață", este explicația confuză oferită de politician cercetătorului Phil Duffy, de la Woods Hole Research Center, chemat în audiere în comitetul din Congresul SUA.

După care, congresmanul a revenit la teoria inițială: "Ce zici de Stâncile Albe de la Dover? Unde valurile lovesc în pereții malului și, ocazional, ai stânci care se rup și cad în mare? Acestea forțează apa să crească, nu-i așa?"

Duffy a încercat să găsească un răspuns diplomatic: "Sunt destul de sigur că, la scara timpului, aceste efecte sunt minuscule".

Discuția s-a centrat apoi pe un alt subiect: calota glaciară din Antarctica. Și în acest caz, Mo Brooks a făcut o afirmație care l-a lăsat perplex pe cercetătorul Phil Duffy. În opinia republicanului, grosimea calotei antarctice a sporit și în niciun caz nu s-a diminuat, după cum susțin studiile științifice.

Duffy l-a contrazis pe congresman. Brooks a replicat abrupt: "Ei bine, eu am o bază NASA în circumscripția mea, iar mie îmi sugerează cei de acolo altceva".

Raportul Grupului pentru Cercetarea Climei din Criosferă

Stratul de gheață din Arctica s-ar putea subția într-un ritm mai rapid decât se estimase, deoarece zăpada sărată de la suprafață influențează negativ acuratețea măsurătorilor satelitare, conform unui nou studiu realizat anul trecut la Universitatea Calgary.

Raportul Grupului pentru Cercetarea Climei din Criosferă din cadrul universității canadiene publicat în jurnalul academic ''Geophysical Research Letters'' indică faptul că evaluarea aproximativă satelitară cu privire la grosimea stratului de gheață sezonier a fost supraestimată cu până la 25%.

Acest lucru înseamnă că Oceanul Arctic ar putea rămâne fără gheață mult mai devreme decât arătau unele predicții științifice care indicau că stratul de gheață va dispărea pentru prima oară în totalitate în timpul lunilor de vară dintre anii 2040 și 2050, subliniază autorul principal al cercetării, Vishnu Nandan.

Dispariția gheții din Oceanul Arctic în lunile de vară va avea impact asupra tiparelor meteorologice globale prin creșterea magnitudinii și frecvenței furtunilor importante și prin modificarea ecosistemului arctic îngreunând procesul de hrănire al unor animale, precum urșii polari, scrie Digi24.ro.

Există o gamă largă de proiecții cu privire la momentul în care stratul de gheață va începe să dispară în timpul verii ca urmare a creșterii temperaturilor pe glob, iar studiul realizat la Universitatea Calgary pune la îndoială măsurătorile satelitare înregistrate până în prezent.

"Problema este că măsurătorile satelitare cu microunde nu pătrund foarte bine stratul de zăpadă sărată, prin urmare satelitul nu măsoară corespunzător bordul liber al stratului de gheață, iar datele satelitare supraestimează grosimea gheții'', a precizat Nandan.

Bordul liber al gheții se referă la gheața observată deasupra nivelului mării.

"Rezultatele noastre sugerează că salinitatea zăpezii ar trebui luată în considerare în cadrul tuturor estimărilor satelitare viitoare în cazul bordului liber al gheții sezoniere din zona arctică'', a concluzionat cercetătorul, conform sursei citate.