Chiar dacă nu se subscrie direct decalogului, fumatul este considerat în dogma creştină ca fiind un păcat foarte grav, asociat cu consumul de alcool sau droguri, scrie realitatea.net.

Unul dintre cele mai răspândite vicii este considerat păcat, potrivit dogmei creştine, în primul rând din cauza efectelor nocive pe care le are asupra corpului omenesc. 

Fumatul, considerat o deprindere păcătoasă, este considerat o jignire adusă lui Dumnezeu şi este asociat cu sinuciderea.

De-a lungul timpului, mai mulţi sfinţi sau apropiaţi ai Bisericii au scris despre păcatul fumatului. Sfântul Ioan din Kronstadt scria despre fumul de ţigară, de exemplu, că îl tămăduieşte pe diavol.

„Omul a pervertit plăcerile simţurilor. Pentru miros şi gust a descoperit şi trage în piept aproape tot timpul un fum acru şi puturos, 'tămăindu-l' astfel mereu pe diavol, cu acest fum strică aerul din locuinţa sa şi din afara ei, şi mai întâi de toate se îmbibă cu această putoare el însuşi: fumul în¬ghiţit mereu acţionează nu doar asupra sănătăţii fizice, ci şi asupra subţirimii simţirii inimii, împărtaşindu-i caracterul trupesc, grosolania, împătimirea simţurilor”, a scris sfântul.

Unul dintre cei mai iubiţi monarhi români, Ilarion Argat, a inclus în scrierile sale obiceiul fumatului: „Mi s-a arătat cum se chinuiesc în iad celor ce le-au plăcut toată viaţa să fumeze, adică fumătorii. Cei ce au fumat în viaţă vor avea parte dincolo de mult fum şi de multă duhoare a fumului. Se vor îneca în fum.

Acelora care fumează, de când aprind ţigara şi până aruncă chiştocul stă un drăcuşor şi le strânge tot fumul, apoi culege chiştoacele pe care le aruncă. Cu toate acestea: fumul şi capetele de ţigări, diavolii ce stăpânesc păcatul fumatului, îi vor chinui pe cei ce au fumat.

Am văzut o cameră mare fără limite şi cu pereţi de negură şi plină de întuneric şi de o pâclă de fum insuportabilă, nu puteai să respiri de fum şi de o duhoare de nesuportat. Pe jos erau munţi de capete de ţigări.

O forfotă de mulţime de oameni, bărbaţi şi femei, care aveau câte un drăcuşor în spate şi cu furca îi sileau să mănânce capetele de ţigări până ce le termina, apoi erau învăluiţi în tot fumul pe care l-au fumat cât erau în viaţă.

După ce terminau de mâncat capetele de ţigări şi inspirau tot fumul de ţigară se făcea linişte şi răsuflau uşuraţi că au terminat acel chin groaznic. Nu dura prea mult, doar câteva secunde sau un minut şi, iar veneau drăcuşorii cu furcile, se umplea camera de fum, de duhoare şi capete de ţigări şi se repeta chinul.

Atunci tânărul care m-a însoţit la acel loc de chin îmi spune: Vezi! Aşa se vor chinui în veci, cei ce le-au plăcut fumul şi din cauza lui şi-au scurtat zilele date de Creatorul. Le-au plăcut fumul, de fum vor avea parte“.