De la un tânăr revoluţionar, membru al unui partid maoist, a ajuns la conducerea Europei. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi-a folosit mereu calităţile şi a ştiut să se impună în calitate de lider.

Jose Manuel Durao Barroso s-a născut pe 23 martie 1956, la Lisabona. În 1978 a obţinut licenţa în drept, iar ulterior a urmat studiile de master în Ştiinţe Politice la Universitatea din Geneva. Barroso şi-a început activitatea în politică, după Revoluţia Garoafelor din Portugalia.

El a fost membru al Mişcării de Reorganizare a Partidului Proletar, un partid revoluţionar maoist, despre care s-a speculat că ar avea legături teroriste. În 1980, Barroso aderă la Partidul Social Democrat Portughez, este ales pentru prima dată preşedinte al formaţiunii, în 1999, şi reales apoi de două ori în această funcţie. Tot în 1999, Barroso ajunge vicepreşedinte al Partidului Popular European.

În 1992, el a devenit ministru al Afacerilor Externe, post pe care l-a ocupat până în 1995. În aprilie 2002 este desemnat premier al Portugaliei. Barroso a impus atunci un program de austeritate, pentru a reduce deficitul bugetar al ţării, ceea ce i-a scăzut popularitatea în patrie.

Doi ani mai târziu, a ajuns în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene şi a fost reales la conducerea instituţiei în 2009.

Jose Manuel Barroso a obţinut 39 de premii şi medalii şi peste 20 de titluri onorifice universitare. El este căsătorit de peste 30 de ani şi are trei copii.