Un semn clar al dorinţei de libertate a moldovenilor a fost şi apariţia primului ziar în grafie latină - "Glasul". Prima ediţie a fost editată clandestin februarie 1989 şi a marcat istoria acelor ani. Moldovenii au putut citi în "Glasul", Doina lui Eminescu, poeziile lui Grigore Vieru şi chiar versete din biblie tipărite în limba română.

”Vă închipuiţi să citeşti în limba română, să citeşti în grafie latină. Îmi dădea viaţă. Aşteptam ziua în care o să vină următorul număr ca şi cum aş aştepta să-mi văd copilul meu. Erau publicate nişte poezii patriotice, nişte articole patriotice care, doamne, te apucau de inimă, îţi frângeau sufletul”, își amintește profesoara Vasilisa Nani-Zolotoriov.

Mii de alţi oameni au trăit astfel de emoţii când aveau în mână acest ziar. Îşi găseau aici nu doar limba maternă, ci şi reflecţia propriilor speranţe legate de Moldova. 

Prima oară ziarul a fost editat în februarie 1989. Printre cei care au gândit şi acţionat pentru apariţia lui au fost scriitorii şi poeţii Vlad Pohilă, Leonida Lari, Ion Druţă, Ion Vatamanu.

”După aproape 50 de ani de interdicţie a alfabetului latin devenise o obsesie limba de stat, cum se spunea - limba oficială româna şi sigur cu alfabetul românesc”, povestește scriitorul Vlad Pohilă. 

Ziarul s-a născut în clandestinitate. Macheta era făcută manual, la fel ca şi matriţele pentru tipar. Dar pasul de la proiect la ziarul propriu-zis a fost făcut cu sprijinul unor oameni din afara Moldovei. Primul număr a văzut lumina tiparului în Letonia, iar al doilea în Lituania, în tiraje de 100 şi, respectiv, 200 de mii de exemplare. Exista şi un scenariu pentru aducerea în ţară a ziarelor fără ştirea Miliţiei de atunci. 

”Am plecat la Vilnius cu şapte maşini şi eu eram conducătorul acestei delegaţii. Noi ştiam unde se află posturile de poliţie şi încălcam viteza în mod deliberat astfel încât să fie oprită prima maşină, plăteam o mică amendă de zece ruble cum era atunci, iar în acest timp celelalte maşini încărcate cu ziare treceau”, explică redactorul șef al publicației Glasul, Vasile Năstase.

Un prieten lituanian care i-a ajutat îşi aminteşte şi el despre această istorie. 

” Au fost unele impedimente la editarea acestui ziar. Au fost cazuri când erau bătuţi cei care duceau ziarele. Erau bătuţi şi cei care aduceau matriţele. Au fost şi aşa cazuri. Dar aşa, în general, impedimente mari nu au fost. Dacă oamenii din Moldova veneau de la sute, mii de kilometri în Lituania să editeze acest ziar, înseamnă că a fost ceva important pentru Moldova în acele timpuri”, și-a amintit Petras Vaiteikunas, ambasadorul Lituaniei la Kiev. 

În 1990 ziarul a fost înregistrat oficial şi a venit definitiv acasă, în Moldova. Însă a rezistat numai până la începutul acestui an. Acum, este istorie.