Este vorba despre o problemă extrem de gravă şi cu consecinţe extrem de complicate care pot remodela perspectivele de creştere şi dezvoltare a ţărilor din spaţiului UE.

Este vorba despre un vector negativ care reprezintă o vulnerabilitate extremă a la nivelul UE deoarece demonstrează limitele legislative ale marelui proiect european şi lipsa de apetenţă a unor State Membre de a dezvolta politici comune, folosind pretextul apărării privilegiilor naţionale, chiar dacă, iată, cum veţi vedea, se creează riscuri majore pentru viitorul unora dintre naţiunile europene. Fenomenul sărăciei şi excluziunii sociale în rândul copiilor, aşa cum precizează într-un Raport special al

Curţii europene de Conturi (îl puteţi accesa în varianta românească aici) este foarte important, cu mult mai important decât o lasă să se creadă dacă asculţi discursul triumfalist al politicienilor care, chiar în acest moment, se încaieră pe modul în care vor fi distribuite fondurile destinate recuperării economice şi sociale post-pandemie a statelor din UE. Nu există şef de stat şi de guvern, d-apoi politicieni de mai mică şi mai mare anvergură, chiar şi europarlamentari, care să nu fi spus că prima lor grijă este protecţia grupelor de populaţie defavorizate, copiii şi bătrânii, scrie adevarul.ro.

Când vorbesc despre copii, tehnica învăţată şi obligatorie este să introducă un tremolo în voce şi, dacă chiar ştiu meserie, să-şi şteargă discret o lacrimă, pentru ca apoi, imediat, cu o voce decisă şi responsabilă, să arunce vorbele clasice despre „copiii, viitorul naţiunii“, „având grijă de ei, ne îngrijim de viitorul însuşi al naţiunii noastre“, terminând cu clasicul angajament „partidul nostru nu va precupeţi nimic pentru a asigura copiilor, tinerei generaţii, cele mai bune condiţii, etc. etc. etc.“.

Pură gargară demagogică, dar niciodată răsuflată deoarece vine să umple cu speranţă dorinţele fiecărei generaţii de părinţi. Dar realitatea este alta şi dacă speranţa în mecanismele naţionale este mică şi deosebit de fragilă, apoi cea în mecanismele europene este cam asemenea, spun nemiloşii experţi europeni.

„Contribuția UE la eforturile statelor membre de a reduce sărăcia în rândul copiilor este aproape imposibil de evaluat, se arată într-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeană. Relevanța și forța instrumentelor UE examinate sunt limitate deoarece acestea nu au caracter juridic obligatoriu, iar instrumentele mai puternice, cum ar fi semestrul european sau sprijinul disponibil prin fondurile UE, abordează rareori în mod specific sărăcia în rândul copiilor. Prin urmare, este dificil să se evalueze dacă acțiunile UE contribuie în mod eficace la eforturile de combatere a acestui fenomen important, afirmă Curtea. Aproape unul din patru copii din UE este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Or, studiile arată că beneficiile economice ale investițiilor în copii depășesc în mod considerabil costurile financiare inițiale. În UE, lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor se află în mâinile fiecărui stat membru. Rolul Comisiei Europene este acela de a completa și de a sprijini acțiunile naționale de combatere a sărăciei în rândul copiilor prin instrumente atât juridice, cât și financiare“ - se afirmă în comunicatul de presă al instituţiei.

Afirmaţia „aproape unul din patru copii din UE este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială“ aduce în prim plan o realitate sinistră echivalentă cu cea care caracterizează multe dintre statele în curs de dezvoltare sau cu perspective medii de dezvoltare şi se constituie într-un uriaş semnal de alarmă.

Oricât de surprinzător ar fi, date de acest tip, relatând exact despre această proporţie nefericită, au fost dat publicităţii de Eurostat deja în noiembrie 2016, atunci când documentul oficial spunea că „25 de milioane de copii europeni trăiesc într-o familie săracă, asta însemnând că veniturile familiei nu ajunge la nivelul de 60% din valoarea venitului mediu al unei familii din ţările respective“. Aceştia sunt copii „în situaţie de privaţiune materială gravă“, conform metodologiei folosite de EUROSTAT. Se dădea atunci exemplul tragic al României unde aproape de jumătate dintre copii (46,8%) dintre copii trăiau în sărăcie, urmată de Bulgaria (43,7%), Grecia (37,8%), Spania (34,4%) şi Italia (33,5%). În 2018, realizaserăm un progres notabil, fiind tot pe locul I în Europa, dar cu un procent de doar 38,1%.

Ceea ce aduce cu totul nou acest raport al Curţii de conturi europene este o analiză în profunzime a cauzelor politice care fac ca această situaţie să continue. Aici se constată că UE nu a dorit sau nu a putut să se doteze cu instrumentele necesare pentru ceea ce ar însemna o politică europeană comună de protejare a copiilor, însoţită de foarte necesarele instrumente de penalizare. În locul de asta, recomandări, strategii, indicaţii fără niciun fel de valoare legislativă:

„Curtea consideră că Recomandarea Comisiei din 2013, intitulată «Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării», a fost o inițiativă pozitivă a UE de combatere într-un mod integrat  a sărăciei în rândul copiilor. În pofida acestui lucru, eficacitatea implementării recomandării este imposibil de evaluat din cauza lipsei de ținte măsurabile și de obiective de etapă. Curtea concluzionează că recomandarea nu a avut decât un impact minim asupra politicilor naționale ale statelor membre. Pilonul european al drepturilor sociale din 2017 este un alt instrument fără forță juridică obligatorie care poate fi utilizat pentru a combate sărăcia în rândul copiilor. Curtea recunoaște că pilonul a sporit conștientizarea cu privire la politicile sociale în UE și salută planul de acțiune propus pentru pilon (2021), observând totodată că punerea în aplicare a acestui plan va fi esențială pentru a se obține o imagine de ansamblu cu privire la progresele principiilor pilonului  Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale constituie o parte integrantă a Strategiei Europa 2020, care a stabilit ținta de a se reduce, până în 2020, cu cel puțin 20 de milioane numărul persoanelor aflate în sărăcie. Curtea subliniază că progresele în direcția țintei au fost limitate și că este puțin probabil ca aceasta să fie atinsă. Semestrul european coordonează eforturile naționale de realizare a obiectivelor strategice, în principal prin recomandările specifice adresate statelor membre cu privire la aspecte economice și sociale importante. Curtea a constatat însă că recomandările specifice fiecărei țări rareori abordează în mod explicit sărăcia în rândul copiilor. În fine, Curtea subliniază faptul că copiii afectați de sărăcie nu constituie un grup-țintă explicit pentru sprijinul UE. Cuantumul finanțării alocate direct pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor sau rezultatele obținute în acest domeniu nu sunt cunoscute. Privind spre viitor, Curtea avertizează că, din cauza acestei lipse de informații, există riscul să nu fie luate măsuri adecvate și să nu fie disponibile fonduri corespunzătoare atunci când vor fi elaborate viitoarea garanție europeană pentru copii sau alte inițiative de politică.“

Fără să fie direct exprimată ca atare, aveţi formulate în Raport argumentele pentru trecerea criteriului general al protecţiei copiilor şi calităţii de viaţă asigurată prin obligaţie socială comună europeană şi impusă ca atare tuturor Statelor Membre prin nevoia de respectare a statului de drept şi valorilor comune europene. Nu este vorba despre un deziderat politic oarecare, ci o pre-condiţie fundamentală a construcţiei corecte europene. Dacă nu, atunci să aşteptăm următoarele companii electorale unde, desigur, veţi auzi aceleaşi promisiuni şi care, cu siguranţă, vor genera aceleaşi rezultate. Cu România în fruntea celei mai tragice şi ruşinoase statistici europene, a numărului de copii ameninţaţi de sărăcie şi incluziune socială.