Încă din antichitate, mărţişorul era dăruit persoanelor iubite. Una dintre cele mai frumoase legende a acestui simbol este povestea voinicului care a salvat Soarele. Istoria îşi are originea încă de pe timpul dacilor şi romanilor.

Legenda spune că, pe vremuri, Soarele lua chipul unui tânăr frumos şi cobora în sate. Zmeul a răpit Soarele şi l-a întemniţat. Un tânăr a plecat să salveze astrul pentru a readuce bucuria oamenilor. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.

Când a găsit castelul zmeului, voinicul l-a provocat la luptă pe cel care a răpit Soarele. Rănit şi slăbit de puteri, viteazul l-a eliberat din temniţă. Soarele s-a ridicat pe cer, natura a reînviat şi oamenii s-au bucurat. Însă tânărul n-a mai văzut primăvara.

Sângele din răni s-a scurs pe zăpadă, iar unde se topea zăpada, apăreau ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, fetele împletesc două fire: unul alb şi altul roşu. Albul simbolizează puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii, iar culoarea roşie - dragostea pentru frumos şi curajul voinicului.