Unii dintre copiii Moldovei se nasc în străinătate, cu speranţa la o viaţa mai bună
Părinţii speră ca ţara de adopţie să le ofere şansa unui viitor mai bun decât acasă. Este şi cazul Tatianei, care e plecată de şapte ani în Italia. S-a căsătorit acolo, are o fetiţă, dar familia nu a văzut-o pe micuţă, decât în fotografii.
Natalia a rămas în Moldova şi nu şi-a mai văzut de trei ani sora. Aceasta are deja şapte ani de când lucrează în Italia, unde s-a şi căsătorit. E mulţumită că sistemul de acolo îi asigură tot ce are nevoie pentru copil.
Fiecare dintre surori are câte o fetiţă şi speră că va veni o dată vremea când verişoarele Evelin şi Elizabeta se vor cunoaşte şi se vor juca împreună. Până atunci, fac planuri la telefon şi ezită să vorbească despre revenirea definitivă acasă a Tatianei.
Acum, Natalia e fericită că îşi va vedea sora şi nepoţica din Italia. La fel şi bunicii. Dar la finalul vacanţei, şi unii, şi alţii se vor gândi că nu ştiu când se vor vedea iar.