Cum ar fi să te duci să-ţi repari maşina, iar mecanic să fie o femeie? Sau să mergi la manichiură şi să fii deservit de un bărbat? Pentru mulţi, astfel de situaţii par ciudate şi chiar incorecte. Sunt, însă, femei care au ales să facă munca bărbaţilor şi bărbaţi care se simt perfect la munci considerate doar pentru femei. Vă invităm să cunoaşteţi câteva dintre aceste persoane, în reportajul ce urmează.

Elena Tanas este singura femeie-salvator din Moldova. A devenit angajata Departamentului Pompieri şi Salvatori din Cahul, acum zece ani. La început acorda primul ajutor sinistraţilor, era medicul detaşamentului. Apoi a decis să fie alături de colegi peste tot, chiar şi la înălţime. Şi asta chiar dacă majoritatea moldovenilor consideră că profesia respectivă este mai mult una pentru bărbaţi.

"Prima înălţime a fost etajul doi, şi apoi, cea mai mare înălţime a fost Hotelul Naţional, nu ştiu câte are, mai sus de 10", a povestit Elena Tanas, şef Echipa de Intervenţie, Salvare şi Deblocare.

Înţelege că riscurile meseriei sunt mari, dar preferă să-şi amintească despre aceasta abia după ce misiunea a fost încheiată. "Nu pot să vă redau emoţiile pe care le ai atunci când salvezi un om. În momentul când îţi îndeplineşti obligaţiunile, nu te mai gândeşti da, eu salvez viaţa omului, atunci faci ceea ce consideri că trebuie să faci, dar, peste puţin timp, venind în unitate, îţi dai seama de riscul care a fost", spune Elena.

A salvat oameni surpinşi de incendii şi inundaţii. A întins o mâna de ajutor în cazuri de înec. A mers întotdeauna acolo unde a fost nevoie de ea.

"Frica e şi normal că la început este. Nu este om fără frică, eu cred. Cu timpul are loc cea ce numim noi pregătire psihologică, de la caz la caz, ne călim psihologic", mărturiseşte singura femeie salvator din ţară.

Se întâmplă şi situaţii în care nu o avantajează faptul că este femeie. "A fost un caz că nu a vrut să stea de vorbă cu mine. A explicat aşa: Pentru că nu vreau să vorbesc cu o femeie, am nevoie de un bărbat. Dar după ce-am făcut lucrul, a spus scuze, n-am fost drept. Înainte mă mai sufocam, acum nu", relatează Elena Tanas.

"Niciodată n-am crezut că o să mă descurc în colectiv cu o femeie. Mai întâi, când m-am angajat, mă uitam altfel. După ce am început să lucrăm împreună am observat că da, e o persoană care se descurcă foarte bine, ca un bărbat, la timp, prompt, niciodată n-am auzit să spună că nu poate", a recunoscut Vladislav Ţurcanu, salvator–pompier.

"Multe persoane care nu cunosc, de exemplu, când intervenim la incendiu, acolo e şi furtun sau altceva şi zic: unde-aţi băgat femeia asta, ce să târâie ea furtunul?", a povestit Vitalie Aftenie, salvator.

"Îşi poate stăpâni emoţiile, în situaţii dificile este rece, ia decizii corecte, ceea ce trebuie unui salvator. Este feminină, frumoasă, plăcută, drăguţă", a afirmat Ion Caraja, şef Direcţia Situaţii Excepţionale, Cahul.

Şi dacă Elena Tanas lucrează alături de bărbaţi, Veaceslav Bârsan este aproape mereu înconjurat de femei. Se întâmplă la dispeceratul unei companii de taxi din Capitală.

"Situaţii de mirare am avut, ba chiar din start. Când sună cineva, este obişnuit că la dispecerat răspund numai voci de doamne, domnişoare, şi aici apare o voce bărbătească, e ceva neobişnuit, dar noi suntem toţi egali şi avem aceleaşi drepturi", a spus Veaceslav Bârsan, angajat companie de taximetrie.

Colegele se arată încântate să lucreze cu Veaceslav, mai ales că pot conta întotdeauna pe el.

"Este o persoană foarte agreabilă. Lucrăm împreună foarte bine", susţine Olesea Tomoşevscaia, dispecer.

"E mai interesant deja", a mărturisit Tatiana Pulbere, dispecer.

Aşadar, Veaceslav poate fi numit un om fericit, cu o singură excepţie. "12 ore să stai pe scaun şi să răspunzi la apeluri telefonice e destul de complicat", s-a plâns bărbatul.

Iar Carolina Topal din Comrat şi-a făcut mama să plângă zile în şir, atunci când i-a spus ce profesie a ales.

"Când a aflat, nu i-a plăcut. A plâns, a încercat să mă convingă să aleg o altă profesie, cât nu e prea târziu. Părinţii au rămas şocaţi, deoarece le ceream întotdeauna sfatul şi îi ascultam", a relatat Carolina Topal.

Carolina este medic legist şi expert judiciar la morga din Comrat. Efectuează expertize medico-legale nu doar pe cadavre, ci pe oameni vii, victime ale torturilor.

"Cu instrumentele se efectuează micropsia, de aceea trebuie să le păstrăm în curăţenie", a explicat femeia.

Mulţi oameni o privesc ciudat pentru profesia aleasă. "Dacă este vreun jurist sau o persoană a cărei activitate are legătură cu o astfel de profesie, atunci părerea este pozitivă, una respectuoasă. Cei care nu înţeleg rostul profesiei, desigur, mă privesc ciudat, uneori cu frică şi mirare. Cel mai mult, însă, trezeşte mirare faptul că o femeie este medic legist", a povestit Carolina.

Ca oricare altă profesie, necesită, de asemenea, înţelegere şi dăruire. "Unii vin aici cu o oarecare teamă. Privesc mereu în jur, de parcă le-ar fi frică de ceva", a spus medicul legist.

Dacă ar fi să o ia de la început, Carolina susţine că ar alege tot profesia de medic legist: "Nu este o muncă de o zi. Uneori îţi ia mult timp, dar când descoperi adevărul, simţi o satisfacţie".

Chiar dacă îşi iubesc meseria, se mai întâmplă să fie şi refuzaţi de unii angajatori. Motivul e simplu: nu este o profesie pentru femei sau nu este o meserie pentru bărbaţi. Este şi cazul lui Valeriu Moraru din Chişinău

Valeriu Moraru şi-a început cariera în calitate de educator la grădiniţă. A ajuns să fie chiar şi director.

"La grădiniţa 81, când eram director, la Anul Nou m-au rugat să fiu Moş Crăciun", a relatat bărbatul.

Acum este profesor la o şcoală. Îi place, dar spune că la grădiniţă îi plăcea mai mult. Era visul lui: "Până la urmă, a fost dat de înţeles că bărbaţii în educaţia preşcolară, la moment, nu mai sunt acceptaţi. Au spus că niciun director de grădiniţă nu acceptă bărbaţi, dar, de ce, aşa şi a rămas neînţeles".

Oricâte încercări ar face, este refuzat dintr-o singură cauză: stereotipurile. "Chiar personal am mers în anul acesta la grădiniţa din Stăuceni, unde am vorbit cu doamna directoare, şi am ştiut 100% că au nevoie de educatori, şi la faţa locului am fost respins, chipurile că deja ei au suplinit aceste funcţii",a  povestit Valeriu Moraru.

Aşa se face că ori de câte ori întâlneşte copii în parc sau în curtea blocului, nu ratează ocazia să se mai joace cu ei.

Iar dacă unii bărbaţi îşi aleg meserii uşoare pentru femei, există femei care îşi aleg profesii complicate pentru bărbaţi. Ana Rudenco este de 18 ani preşedinte de gospodărie în satul Brezoaia din Ştefan–Vodă.

"Livezile şi viile erau în stare grea, buruianul cam bunişor. Atunci, mi-am pus întrebarea: am să pot eu sau n-am să pot? Mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am zis: eu sunt o doamnă cu tărie de caracter şi am să ţin piept la toate acestea. Am să organizez oamenii, mecanizatorii pe toţi şi am zis, da, lucrăm", a relatat Ana Rudenco.

De atunci are în grijă peste 2.000 de hectare de pământ, plus problemele satului. "Dacă vor veni ninsori, şi pe urmă să vină îngheţurile, noi nu avem pentru ce retrăi, dar dacă nu, atunci riscăm să nu avem roada pe care o aşteptăm. Poţi deveni şi inginer electric, şi pe protecţia plantelor", a explicat femeia.

Locuitorii din sat spun că, deşi e femeie, se descură mai bine decât un bărbat. "Când merităm, este severă, când nu, este mai moale. E nepărtinitoare şi atât", a menţionat Anatolii Ivanov.

"N-aş spune că ar trebui să se facă vreo diferenţă între bărbaţi şi femei. Este un specialist bun, ştie să conducă o gospodărie, are o experienţă bogată", a afirmat Victor Bacalin.

"Până la 11 noaptea, până nu vin toate combinele din câmp, eu ca şefă, nu am ce mă duce acasă. Vin combinele, tractoarele cu producţie le cântărim şi numai după asta plec", a relatat Ana Rudenco.

Şi dacă tot e şefa lor, oamenii din sat i-au mai dat un nume. "Deoarece-i satul de ucraineni, nu e sat moldovenesc, eram „mamaşa”, şi până în prezent eu sunt cu numele „mamaşa”", a povestit femeia.

De zece ani, Serghei Olivschi, din Chişinău, împarte şi culege zâmbetele pasagerilor de la bordul aeronavelor. "Zâmbesc, da, zâmbesc. Eu cred că le face plăcere să vadă un bărbat, să le servească", s-a lăudat bărbatul.

Faptul că a devenit însoţitor de bord spune că a fost o întâmplare: "Din întâmplare am aflat că firma angajează lucrători şi practic am venit ultimul. M-am pregătit, soţia m-a ajutat".

La lucru este înconjurat mai mult de femei - o plăcere evidentă! "Trebuie să găsesc limbă comună în primul rând, cum se spune, să fiu pe placul tuturor colegelor mele. Eu mă simt bine printre femei", s-a destăinuit Serghei Olivschi.

Dar asta nu reduce din responsabilitatea pe care o poartă pe umerii săi. "Trebuie să fim gata să reacţionăm în orice moment. Diferite poate să se întâmple în timpul zborului atât în aer cât şi atunci când aeronava e la sol", a spus bărbatul.

Veronica Voloşciuc e singurul instructor-auto de la noi. Provocarea pentru această meserie a venit după un raliu la care a ocupat locul trei: "La o lună după raliu, au început să-mi curgă telefoane peste telefoane, dacă vă rog, pe atunci domnişoara Veronica, dacă puteţi să ne învăţaţi câte ceva din experienţa dumneavoastră".

Aşa că, deja timp de şapte ani, a împărtăşit din experienţa ei la aproape 200 de doamne şi domnişoare, devenite şoferiţe cu acte în regulă.

"Am venit la Veronica pentru că ştiam că este o femeie puternică, cu caracter, cu răbdare destulă, ştiam că va putea să-mi acorde şi atenţie, şi răbdarea potrivită", a spus Cristina Zagoreanu, şoferiţă.

De fapt, Veronica a absolvit facultatea de drept şi şcoala de poliţie. Le-a schimbat, însă, pe toate de dragul maşinilor şi nu în ultimul rând, de dragul soţului, care i-a şi transmis pasiunea pentru motoare.

"Ştiu de la soţul meu că intervalul între genunchiul piciorului şi volan ar trebui să fie să încapă un pumn. Din ce cauză? La o groapă, la o adâncitură să nu fie amortizarea între genunchiul piciorului şi volan ar trebui să fie loc liber, pentru a se produce această amortizare", a explicat Veronica.

Nu contează că unele femei au ales munca bărbaţilor, iar unii bărbaţi munci considerate doar pentru femei. Important este că le place ceea ce fac.