Vrea să citească mult, cât mai mult. Mai ales enciclopedii, nu poveştile care vorbesc despre o lume inventată. Trăieşte de trei ani la o casă de copii din Cahul şi, cu un fel de înţelepciune, spune că acolo are aproape tot ce îi trebuie. Doar nişte cărţi îşi mai doreşte. Aşa ne-a spus Vanea, care la nouă ani are în ochi şi în vorbe amărăciunea omului căruia viaţa nu i-a făcut daruri.

Ar vrea să-şi aducă aminte cum arată mama, ca să o recunoască atunci când va fi mare şi, crede el, vor locui împreună, aşa cum nu se poate acum. Privirea însă i se luminează de îndată ce vorbim despre cărţi.

Dacă nu ai vedea cine vorbeşte, ai crede că auzi vorbele unui adult împovărat de soartă. Ceea ce face şi mai impresionant dialogul cu micul Vanea.

În urmă cu doi ani, Vanea era un copil speriat şi complexat, care nu mai voia nici să îşi vadă mama. Nu ştia ce înseamnă "decăderea din drepturile părinteşti", ci doar că nu are parte de o familie. Între timp, s-a refugiat în studiu.

E uşor să intuieşti ce visează acest suflet adăpostit la casa de copii.

Vanea e pregătit să muncească pentru a-şi împlini visul. De aceea, acest reportaj bate la uşa sufletelor celor care vor să îi întindă o mână de ajutor. O mână cu câteva cărţi.