Victimele represiunilor politice nu pot obţine recompense pentru propriile bunuri. Cum se justifică statul VIDEO
"A fost o livadă mare aici. În dimineaţa în care ne-au deportat se coceau caisele". Sunt amintirile lui Ion Bivol, unul dintre cei peste opt mii de moldoveni, victime ale represiunilor politice. La casa în care s-a născut se poate uita acum doar de după gard.
"Când ne-au reabilitat am cerut să ni se întoarcă casa. Este averea noastră, a părinţilor mei. De ce ar trebui să-i revină altcuiva? Nu este omeneşte", spune Ion Bivol.
Optsprezece ani a luptat pentru averea care îi aparţinea pe bună dreptate.
Din 1989 şi până în 2007 am tot încercat. Este foarte complicat să obţii actele necesare. Eşti nevoit să mergi de nenumărate ori la Consiliul raional, la arhivă şi asta îţi ia timp, îţi ia ani întregi", se arată indignat bătrânul.
Într-un final, statul a hotărât să-i ofere o compensaţie pentru bunurile care i-au fost luate ilegal.
"Au fost de acord cu evaluarea averii, dar au avut o condiţie - îmi vor eşalona compensaţia pe cinci ani. Am primit prima tranşă, a doua, iar când am venit după a treia, mi-au spus că îmi vor recalcula compensaţia din care urmează să scoată 20 la sută. Este costul terenului agricol, care nu se compensează", povesteşte victima represiunilor.
În situaţia lui Ion Bivol s-au pomenit mai mulţi oameni. După ce le-a fost promisă o despăgubire pentru întreaga avere, Consiliul local şi-a schimbat opinia şi le-a tăiat din compensaţie.
"Ni s-a indicat că am încălcat legea. Şi noi, conform actului, am acţionat mai departe - ce am reuşit, am restituit", susţine directorul financiar Consiliul Raional Străşeni, Raisa Delimarschi.
"Având la bază prevederile legii, cât şi răspunsul de la Ministerul Justiţiei în care ni s-a confirmat că, totuşi, contravaloarea terenurilor confiscate nu se restituie. Noi am ajustat starea de fapt la cea de adevărat şi am corectat deciziile consiliului raional", a menţionat specialistul principal al serviciului juridic, consiliul municipal Străşeni Victoria Crudu.
Avocatul lui Ion Bivol spune, însă, că legea a fost interpretată greşit de către autorităţi.
Aşadar, articolul 12 al legii 1225 prevede: "Nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice".
"Consider că decizia Consiliului raional Străşeni ilegală şi neîntemeiată. Nu se restituie terenurile doar în situaţiile ce nu au legătură cu represiunile politice,. Respectiv, cazul nostru are legătură directă cu represiunile politice", a menţionat juristul Irina Burac.
Şi actele din arhivă confirmă că terenul lui Ion Bivol a fost confiscat anume în urma represiunilor politice.
"Sunt documente, care confirmă actul de confiscare a averii e scris că a fost deposedat de casă, de toate bunurile materiale şi chiar şi de pământ", afirmă şefa arhivei, Iulia Magari.
De ce atunci Consiliul local şi-a schimbat decizia şi nu i-a mai achitat banii pentru pământ?
"Aici văd o interpretare greşită a legii de către instanţele de judecată, care nu este una conform convenţiei europene. Dar, calitatea legii lasă de dorit. Legiuitorul ar trebui să stabilească clar se restituie sau nu se restituie, fiindcă în cazul dat este o normă moartă şi nu poate fi aplicată", punctează expertul Promo-lex Alexandru Postică.
"Ascultăm discursurile lor fastuoase, aparent pline de înţelegere şi condamnare a celor care au comis aceste crime. Dar faptele lor ce arată? Ne-au scuipat pe toţi", se lamentează Ion Bivol.
Şi dacă Ion Bivol a obţinut cel puţin o parte din compensaţia pentru avere, mai mult de jumătate dintre victimele represiunilor politice a primit sume derizorii.
"Ne-au dat 7000 de cupoane. Însă, după 2 săptămâni s-a schimbat starea de lucruri şi am rămas cu nimic", îşi aminteşte Eugenia Sârbu.
200 de lei, atât a primit Eugenia Sârbu în schimbul unei gospodării mari din centrul oraşului Străşeni.
"Casa era mare - avea beci şi sarai de vreo 11 metri. Nici nu vreau să-mi amintesc ce simţeam când am revenit. Treceam şi plângeam. Ne-au luat, ne-au dus şi şi-au bătut joc de noi. Şi în ziua de azi îşi bat joc de noi... De 60 de ani merg prin instanţe cu hârtii şi niciun rezultat", se plânge Eugenia Sârbu.
Acest copac este tot ce a mai rămas din gospodăria de altădată.
"Acest copac e sădit de bunicul bunciului meu. Aici a fost casa, aici era un beci foarte mare. Din moştenirea noastră a rămas acest salcâm boieresc", spune cu durere Teodor Sârbu.
Câteva sute de lei sunt, în opinia statului nostru, suficiente pentru despăgubirea acestei femei care şi-a pierdut casa, tinereţea şi rudele.
"Tata a murit acolo după 3 ani. Un copil de-al meu l-am născut şi a trăit două săptămâni şi a murit şi el", relatează despre grozăviile trecutului Eugenia Sârbu.
"Chiar dacă persoana a primit doar zece lei, conform legii nu mai are dreptul să primească nimic", declară şeful arhivei, Iulia Magari.
"Cred că suma nu poate fi considerată drept o despăgubire echitabilă. Prin urmare, nu putem considera că persoanele care au beneficiat de aceste sume derizorii, nu au dreptul de a primi o compensaţie echitabilă.", punctează expertul Alexandru Postică.
"Există o recomandare a Consiliului Europei în care se spune că victimele represiunilor politice urmează să fie restabilite integral în drepturi. La fel, urmează să li se achite contravaloarea integral", precizează juristul Irina Burac.
Deciziile instanţelor de judecată diferă însă de la un caz la altul.
"În multe cazuri, curţile au apreciat problema prin spiritul curţii Europene celei Constituţionale - au stabilit că sumele respective nu pot fi considerate drept o despăgubire. Pe de altă parte, există o parte de hotărâri care refuză achitarea despăgubirilor, fiind invocat fmotivul că, anterior, persoana a fost despăgubită cu suma de 200 de lei", mai menţionează Alexandru Postică.
Prin urmare, legea este interpretată diferit în funcţie de posibilităţile persoanelor de a-şi apăra drepturile. Dar ce posibilităţi pot avea aceşti oameni obosiţi de vârstă şi destin? Mulţi dintre ei nici nu au habar despre dreptul la o compensaţie.
"Nu am ştiut. Nu mi-a spus nimeni nimic. Nici în sovietul sătesc", se arată mirată Ioana Ambroci.
Se întâmplă des să vină oameni care vă spun că nu au ştiut. Până în prezent persoanele se prezintă şi depun cereri", declară şefa arhivei Iulia Magari.
Şi aşa cum legea lasă loc pentru interpretări, majoritatea deciziilor sunt în defavoarea victimelor. De ce?
"Există un exemplu sub forma unei scrisori de indicaţii de la Ministerul Justiţiei, care îndeamnă consiliile raionale să nu achite despăgubiri persoanelor care anterior ar fi fost despăgubite pentru prejudiciile suportate", mai spune expertul Alexandru Postică.
Chiar dacă reprezentanţii Ministerului Justiţiei sugerează comisiilor responsabile cum ar trebui interpretată legea, nouă ne-au refuzat un interviu. Autorităţile spun că nu este în competenţa lor să dea interpretări ori explicaţii.
Nimeni nu ştie cu exactitate câte dintre victimele represiunilor politice au fost despăgubite echitabil. În raionul Străşeni spre exemplu:
"Aici sunt 521 de persoane. Sunt mai puţin de jumătate care au primit despăgubiri", arată şefa arhivei, Iulia Magari.
Cât de bună este o lege dacă de prevederile ei se pot folosi doar cei mai crânceni luptători? Şi câte dintre aceste persoane vor ieşi învingătoare în această luptă?
"Voi merge în următoarea instanţă, apoi în următoarea. Voi aduna toate aceste acte şi în final, dacă voi ajunge viu până atunci, voi merge la Curtea Europeană", conchide cu fermitate Ion Bivol.