Au doar câteva luni de viaţă şi sunt folosiţi ca momeală pentru milostenie în mijlocul străzii sau pe la uşile magazinelor. Ţinuţi ore în şir în ger sau în arşiţă, lipsiţi de vlagă şi respirând aerul greu, plin de gaze de eşapament. Sunt născuţi sclavi ai propriilor părinţi şi riscă să crească având un singur model de viaţă şi de trai: cerşetoria.

În lumea neştiută a cerşetorilor, centrul Chişinăului e zona pentru care se dă marea bătălie, pentru a prinde un loc profitabil de întins mâna. Un alt vad ar fi Piaţa Centrală. Aici am întâlnit, zile în şir, o femeie cu un sugar de numai şase luni. Strategia e bună, fiindcă imaginea copilaşului care doarme în braţele mamei îi sensibilizează pe mulţi.

Printre maşinile oprite într-o intersecţie din centru, o altă femeie cu un copil face apel la mila şoferilor. "Toată ziua stai cu el la cerşit. Nimeni nu ne ajută", a spus aceasta.

Însă oamenii sunt mai miloşi când ies de la biserică sau din cimitir, iar asta o ştiu şi cerşetorii. Aşa că am vorbit şi cu o bunicuţă cu un copil de nouă luni în braţe, care întindea mâna la pomană, la cimitirul Sfântul Lazăr.

"Copilul e al fiicei mele. Ea e plecată la Moscova", a spus bătrâna.

Paradoxal, femeia nu-şi condamnă fata pentru asta, însă le condamnă pe cele care închiriază copii ca să iasă cu ei la cerşit: "Sunt cazuri când femeile ies la cerşit cu alţi copii. Eu sunt din Călăraşi. O vecină de a mea ia copilul de la altcineva, atunci când iese la cerşit".

Gestul de a pune un leu în palma întinsă spre tine este aproape reflex, când la mijloc e un pui de om. Puţini dintre cei care fac asta se întreabă cu ce se alege copilul ţinut în ger sau arşiţă, în zgomotul şi aerul poluat al străzii. Dar efectele se văd abia la spital.

"Ei sunt cu pneumonii, cu diferite boli de piele, cu diferite boli ale sistemului nervos central şi respirator. Sunt nedezvoltaţi. E dereglat tot regimul alimentar şi de odihnă. Sunt expuşi multor condiţii, cum ar fi substanţe nocive, au imunodificienţă. Gazele de eşapament duc la apariţia cancerului", a declarat conferenţiarul universitar, medicul reanimatolog, Lidia Dolghieru.

Pe de altă parte, uitaţi-vă la aceşti copilaşi. E ciudat că nu plâng, nu râd, nu se mişcă, nu-şi deranjează deloc stăpânul, care e ocupat să ceară bani.

"Numai ce a adormit, iată acum", a spus o cerşetoare.

Au sesizat şi alţii acest lucru, însă e complicat să verifici dacă nu cumva copilul primeşte în sticluţa cu lapte, ceai sau apă şi ceva care să-i ţină adormiţi şi ameţiţi.

"Am depistat cazuri când copilul era drogat sau alcoolizat. Noi ne-am orientat după comportamentul copilului. În situaţia când erau suspecţi, copilul a fost internat la spital şi ulterior au fost depistate aceste cazuri", a explicat şefa Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului, Svetlana Chifa.

O altă problemă este că aceşti copii cresc la voia întâmplării, fără repere sociale şi morale, ca nişte animale la marginea vieţii.

"Aceşti copii sunt subdezvoltaţi din punct de vedere emoţional, psihologic, inteligenţă. Sunt copii care nu au beneficiat de stimularea cognitivă. Respectiv, n-au de unde să se dezvolte ca personalităţi integre. Dezvoltarea esenţială sau perioada cea mai esenţială în dezvoltarea copilului sunt primii ani", a afirmat directorul Centrului Naţional de prevenire a abuzului faţă de copii, Daniela Sîmboteanu.

Într-o asemenea situaţie, te aştepţi ca legea să apere copilul, să-i redea dreptul la o viaţă normală, sigură. Ce se întâmplă, de fapt?

"Nimeni nu te ajută. Niciodată, nimeni nu m-a întrebat dacă îmi este greu", a spus o cerşetoare.

Cât despre frica de lege, ce să mai vorbim, dacă din anul 2009, când a intrat în vigoare noul Cod Contravenţional, cerşetorii stau liniştiţi.

"A fost absorbită, ca şi contravenţie, anume practicarea cerşetoriei. Acum nu mai sunt sancţiuni pentru astfel de acţiuni. În cazul dat intervine Serviciul de protecţie socială, prin a evalua condiţiile şi circumstanţele, pentru a oferi alternative în vederea susţinerii acestei familii", a precizat şeful Direcţiei Securitate Publică, Marian Maxian.

În schimb, altfel stau lucrurile dacă vorbim despre pedepsele pentru cei care organizează reţele de cerşetorie. "Se pedepseşte cu închisoare de până la 12 ani", a specificat Maxian.

Numai că atunci când întrebi câţi asemenea capi de reţele de cerşetori au ajuns după gratii răspunsul e surprinzător. "Sunt foarte greu de documentat şi de demonstrat apartenenţa şi vinovăţia acestora, de aceea ia foarte mult timp la documentare. Pe parcursul anului 2012, avem un singur caz documentat. A fost expus dosarul penal în adresa procuraturii, şi respectiv, urmează să fie deferit justiţiei", a declarat şeful Direcţiei Securitate Publică, Marian Maxian.

Deci, un singur caz, care încă e în birourile procurorilor. Atunci să nu ne mirăm că exploatarea copiilor prin cerşit e o afacere care se dezvoltă nestingherit. Teoretic vorbind, patrulele de poliţie ar trebui să nu treacă nepăsătoare pe lângă asemenea cazuri.

"Mă alungă de aici oamenii legii. Nu mă lasă", a spus o cerşetoare.

Este un tip de intervenţie fără mare efect, fiindcă după ce poliţiştii îşi văd de drum, milogii revin la locul lor. Poliţia se apără şi spune că, în fond, problema este responsabilitatea autorităţilor pentru protecţia copilului.

"Mai des suntem sesizaţi de către persoane străine, decât de poliţist şi poate este şi un gol în asigurarea acelei colaborări. S-au scos unele atribuţii de pe spatele poliţiei şi s-a pus în sarcina autorităţilor publice locale, dar noi, cu regret, deocamdată nu avem nici servicii dezvoltate şi uneori nu avem unele pârghii de a ne implica", a menţionat Svetlana Chifa.

De fapt, e mai comod pentru poliţişti să nu-şi bată capul cu aşa ceva. Însă şi ei ar fi mai motivaţi să acţioneze, dacă ar şti că intervenţia lor ar fi urmată de a unei autorităţi care să dispună repede măsuri eficiente.

"Este o interpretare eronată a legislaţiei, absolut, pentru că există un şir de alte acte normative care obligă poliţia să intervină, în cazul în care copilul se află într-un pericol iminent. Trebuie să ofere acestei familii, mame asistenţa necesară. În cazul în care mamele nu sunt cooperante şi continuă să lezeze drepturile propriului copil, micuţul trebuie să fie luat de la o astfel de mamă şi să i se ofere o altă formă de protecţie", a explicat Daniela Sîmboteanu.

Procedura este greoaie şi uneori moare pe drum, fiindcă majoritatea cerşetoarelor cu copii, identificate pe străzile Chişinăului, au domiciliul în alte localităţi. Prin urmare, care e soluţia?

"Bani să nu le dăm, deoarece aceşti bani pe urmă se folosesc de aceste persoane care le implică în procedura de cerşit. Şi nicidecum, eu sunt sigură, aceşti bani nu vor fi folosiţi pentru copil", a punctat Chifa.

Chiar, aţi încercat să oferiţi altceva decât bani? Un asemenea experiment arată că puţini cerşetori acceptă un măr sau un sendviş. Cei mai mulţi vor doar bani. Este modelul pe care aceşti adulţi incapabili să-şi organizeze decent propria viaţă le imprimă şi copiilor pe care îi târăsc după ei la cerşit.

"El vede un exemplu care-l va face pe viitor, O să repete acelaşi comportament cu propriii copii. El este lipsit de dreptul de a frecventa o instituţie de învăţământ. El nu merge nici la grădiniţă, nici la şcoală, cresc copii analfabeţi. Astfel, acest cerc vicios nu se va întrerupe, atât timp cât autorităţile responsabile de protecţia copilului nu vor proteja acest copil de acest abuz", a declarat Sîmboteanu.

Ştiţi că un cerşetor poate câştiga şi 500 de lei zilnic? Nu. Ştiţi că, într-o reţea, grosul banilor ajunge de fapt la şef? Nu. Aveţi siguranţa că banii daţi cerşetorilor nu se duc pe ţigări şi băutură? Nu. Atunci gândiţi-vă mai bine cui şi pentru ce daţi de pomană bani.