Au suflet mare, din care dăruiesc şi altora, împreună cu bucăţi din timpul şi energia lor. Şi nu cer nimic în schimb, fiind se simt răsplătiţi atunci când aduc un strop de senin în viaţa şi casa cuiva, chinuit de soartă.

Sunt voluntarii, oameni priviţi în Moldova ca nişte ciudaţi. În Occident, pentru tineri exerciţiul voluntariatului este parte integrantă din educaţie. Şi la noi în ţară acest tip de cultură începe să prindă rădăcini.

Puţini moldoveni ştiu că în ţara noastră vin periodic oameni de peste hotare, să-şi pună braţele şi mintea gratuit la dispoziţia unor comunităţi. De ce? Am căutat un prim răspuns pe şantierul vechii şcoli din satul Horodişte, raionul Rezina. Aici va fi o ecopensiune pentru copii din familii sărmane. Deocamdată, este locul ales pentru voluntariat de tineri din străinătate. 

"Avem un grup de 30 de persoane, care vor veni în luna mai. Ei ne vor ajuta să săpam canalizarea şi vom face filtre pentru tratarea apei, pentru că vrem sa facem totul în stil ecologic. De la 1 iulie, încă 300 de voluntari vor veni pe parcursul a două luni de zile - iulie şi august", a declarat preşedintele Asociaţiei Vântul de Est–Moldova, Tatiana Pagu.

Kristelle şi Justine au venit din Franţa, iar Inge - din Olanda. Li se pare normal faptul că au dat pentru o vreme Occidentul pe Moldova noastră, săracă şi plină de probleme.

"Nu pot vorbi în numele altora, dar eu am vrut să descopăr şi să cunosc Moldova şi m-a interesat Asociaţia 'Vântul de Est'", susţine voluntara din Franţa Kristelle Ducher.

"Nu ţine neapărat de bani. Dacă există dorinţa de a da o mână de ajutor unei asociaţii, poţi trăi, poţi supravieţui cu puţin. E ceva deosebit să călătoreşti, e o modalitate de a descoperi obiceiuri şi tradiţii", crede voluntara Justine Movan.

Inge are deja un an de când e în Moldova. Ea încurajează localnicii să primească în gazdă turişti străini. Inge a parcurs pe bicicletă 2.800 de kilometri, în timp ce venea în Moldova din Olanda, şi a ajuns să facă lucruri de care habar nu avea.

"Voluntariatul este interesant pentru experienţă în altă ţară. Pentru a face ceva bine. Am venit aici pentru un proiect local foarte interesant, pentru a dezvolta economia locală. Am plantat pepene-galben, căpşune, mure", spune voluntara din Olanda.

După experienţele de voluntariat în Columbia şi Brazilia, tânăra din Olanda a ajuns la Horodişte. Dar de ce ar alege cineva Moldova?

"Noi colaborăm cu organizaţia ADVIT, care găzduieşte voluntari internaţionali. Ne povestesc că vin pentru că găsesc aici o altă dimensiune. Adică mentalitatea oamenilor este absolut diferită. Oamenii sunt foarte simpli, lucrurile sunt deosebite faţă de ceea ce văd ei", explică managerul relaţii cu publicul de la organizaţia Filocalia, Corina Erşov.

Şi totuşi, de ce anume satul Horodişte? Simplu. Primii occidentali care au ajuns aici spun că s-au simţit bine în aceste locuri pitoreşti. Mai mult, un francez a înfiinţat asociaţia cu ajutorul căreia vin mulţi voluntari. 

"Într-o zi, am făcut cunoştinţă cu un domn în vârstă, Vasile, care a decedat în acest an. Vasile m-a invitat în acest sat şi, după aceea, noi am revenit aici. Este un sat minunat, ne-am îndrăgostit de el", spune preşedinte Asociaţia Vântul de Est-Franţa, Terri Ernst.

Astfel, la Horodişte au ajuns peste 400 de voluntari în trei ani.

În satul Gura Galbenei, din raionul Cimişlia, am găsit un alt voluntar deosebit. Aften Blackwell a trecut oceanul ca să suplimenteze lecţiile de engleză pentru copiii de aici şi îi secondează pe profesorii şcolii. Dar pentru elevi, mai importantă este experienţa de viaţă din America.

"Eu voi fi în total aici pentru doi ani şi am fost un an aici. Sunt din statul Carolina de Sud", spune Aften Blackwell.

Deşi e atât de departe de casă, Aften s-a acomodat uşor la Gura Galbenei, unde şi-a făcut mulţi prieteni. Şi ne spune că acesta e marele câştig, pe lângă faptul că-i place mult activitatea pentru care a venit aici.

"Mă ajută foarte mult, în primul rând prin crearea unei atmosfere foarte vesele", susţine profesoara de engleză Natalia Padureţ.

E şi firesc să fie aşa, atâta vreme cât Aften nu e niciodată posomorâtă şi îi învaţă pe copii să privească viaţa cu ochi senini.

Poate că i-a fost uşor să se adapteze şi pentru familia care o găzduieşte are grijă de ea, să-i fie cât se poate de bine. De fapt, oamenii se străduiesc să înveţe şi ei câteva cuvinte în engleză.

"Îmi place Moldova foarte mult şi am o familie-gazdă cea mai bună, ei sunt părinţii mei. Eu şi mama Lena facem mâncare împreună şi lucrăm afară, în gradină, facem totul împreună", susţine voluntara.

Aften ne mărturiseşte că, în ceea ce o priveşte, avantajele voluntariatului ţin şi de sistemul american. Când va reveni în Statele Unite, va avea câteva facilităţi la angajare şi nu numai.

"Când mergem acasă, noi avem parte de studii cu reducere. După ce am lucrat în altă ţară, cu oameni de diferite categorii, ajung acasă cu o experienţă pe care alţii n-o au", mai spune voluntara.

Însă acesta e un lucru de care Moldova e încă departe. Deocamdată, tinerii noştri se înscriu în acţiuni de voluntariat, chiar dacă riscă să nu fie înţeleşi de multă lume.

"Conceptul de muncă voluntară are o reprezentare pozitivă pentru 3-4 la sută din cetăţenii Republicii Moldova. Cel puţin asta arată studiile sociologice, fiindcă în fiecare an din păcate doar 3-4 la sută spun că fac muncă voluntară", afirmă directorul general IMAS, Doru Petruţi.

Dar, oare este greu să convingi lumea să facă voluntariat în Moldova? "Nu este greu. În 2010 s-a introdus o lege care se referă la faptul că voluntariatul este considerat ca stagiu de muncă", explică managerul relaţii cu publicul al organizaţiei Filocalia, Corina Erşov.

Am căutat şi un exemplu local. Aşa am ajuns să o cunoaştem pe Marcela Anghel, din Costeşti, raionul Ialoveni, care face parte din organizaţia Filocalia. Marcela şi alţi voluntari distribuie femiliilor nevoiaşe pachete cu ajutoare de Paşte şi Crăciun. Iar în fiecare miercuri, împreună cu o altă colegă, îi învaţă pe copiii care vin la Centrul de resurse să-şi dezvolte imaginaţia şi abilităţile.

Dacă te uiţi pe acte oficiale, ţara e plină de ONG-uri, dar prea puţine cultivă voluntariatul. Cât despre faptul că pe cât sunt de multe, pe atât sunt de necunoscute, nu vorbim acum.

"Aici e şi un specific al pieţii. O mare parte din fonduri nu le strîng prin intermediul donaţiilor, ci mai degrabă prin intermediul granturilor externe. Şi atunci nici ele nu sunt preocupate să fie foarte incisive, pentru a-şi face vizibilitate, a declanşa campanii. În unul dintre sondajele noastre chiar am remarcat că 80 la sută din populaţie n-a putut numi niciun ONG din Moldova", mai spune directorul general al IMAS, Doru Petruţi.

În alte ţări, cultura voluntariatului înseamnă sprijin constant pentru comunităţi întregi, pentru familii sau persoane vulnerabile şi chiar pentru soluţionarea unor probleme de mediu. Nu ştim când va fi aşa în Moldova. Ştim doar că, deocamdată, activităţile de acest gen sunt destul de neînsemnate. Tocmai de aceea vă chemăm să le încurajăm şi, pe cât putem fiecare, să le sprijinim.