Se spune că visele oamenilor sunt ca nişte aripi cu care aceştia pot să urce spre cer. Cu cât visele sunt mai neobişnuite, cu atât cei care le poartă în minte şi în suflet sunt ţinta ironiilor sau chiar priviţi ca nişte nebuni. Dar cine pune preţ mai mare pe sine decât pe gura târgului nu ia în seamă aşa ceva. Petru Marinov este un astfel de om. Are în curte un elicopter făcut cu propriile mâini şi la care a visat de când era copil.

În oraşul Ceadîr-Lunga din Găgăuzia mulţi au maşină, dar un singur om are elicopter. Petru Marinov nu se fereşte să declare: "M-am născut îndrăgostit de elicoptere şi îndrăgostit de ele voi muri", susţine Petru Marinov.

Să nu credeţi că e un bogătaş, care nu mai are ce face cu banii şi îi risipeşte pe mofturi de lux. Pur şi simplu este un om care, până la 55 de ani, a avut grijă ca fiecare bănuţ câştigat să asigure cele necesare familiei. Apoi, în următorii şapte ani şi-a finanţat realizarea visului.

"Am înţeles că vreau să-mi ating scopul. Nu am destule surse să-mi cumpăr un elicopter, dar voi demonstra că pot să-mi fac unul singur. Eu îl construiesc demult. Toată viaţa construiesc elicopterul acesta", spune bărbatul.

De fapt, a început să construiască în minte elicopterul, pe vremea când era copil şi se îndrăgostea de înălţimea cerului şi de zbor, aşa cum le-a descoperit într-o carte.

"Pentru mine, înălţimea era cel mai frumos loc în copilărie. Cel care a spus primul "încercaţi şi veţi zbura", adică Leonardo Da Vinci, a fost un geniu. Când am înţeles ce fel de om a fost el, am hotărât să-i urmez exemplul", mai spune Petru.

Leonardo Da Vinci a fost primul care a făcut schiţele unui elicopter, acum 500 de ani. Petru Marinov le-a descoperit acum 50 de ani, într-o carte, la şcoală. Şi ele i-au fost îndeajuns, pentru a-şi dedica viaţa unui vis cu elice.

Oricât de mult şi-a dorit să zboare, a avut această şansă o singură dată, pe care o multiplică la nesfârşit în minte. Şi, ca o ironie a sorţii, toată viaţa a urmărit cu privirea elicopterele care zburau deasupra casei lui, spre aerodromul din preajmă.

"Avem un aerodrom în apropiere. Când aterizează un avion, eu aterizez înaintea lui. Locuiesc aproape. Toţi piloţii, când aterizează, spun: "Uite, acesta iar e aici, zboară mai repede decât noi". Mi-au spus că dacă tot sunt atât de curios, o să mă ia să zbor cu ei. Şi nici nu vă puteţi imagina ce fericit eram când mă luau să zbor cu ei. Îmi zic: "Piotr Simionovici simţiţi acum ce e un elicopter? Eu zic: "Nu doar simt, ci trăiesc în el. Sunt în extaz! Pentru mine asta e artă", povesteşte bărbatul.

Ştia că ar fi ajuns mai repede să-şi împlinească visul, dacă ar fi putut studia la facultate. Nu a avut parte decât de patru clase, care abia l-au învăţat să scrie şi să citească.

"Care studii? Am fost nouă copii în familie, dar şi tatăl meu a fost meşter. A fost meşter bun şi poate am moştenit genetic talentul de la el", susţine Petru Marinov.

Aşa, fără carte şi studii de specialitate, înclinaţia naturală către tehnică l-a ajutat să devină mecanic auto. Şi nu unul de duzină, spun cei care îl cunosc şi îl apreciază drept cel mai bun din zonă.

"Vopsesc maşini, le lustruiesc şi din asta câştig bani. În perioada sovietică am lucrat sudor, am sudat conducta de gaz Drujba. Şi de aceea, când sudez ceva, nu îmi fac griji că se poate defecta. Ceea ce sudez eu, e ca trecut prin radiografie", afirmă bărbatul.

"Este un specialist care poate restabili maşina dintr-o grămadă de metal. Cu doi ani în urmă, o persoană a avut un accident. S-a dat peste cap de cinci ori în câmp şi, uite, cu mâinile lui a reparat maşina. Nu a schimbat nici un detaliu, în afară de geamuri şi uitaţi-vă la rezultat. Lumea crede că este un specialist foarte bun. Şi nu spun numai cei din oraş şi din raion, dar şi cei din Ucraina. Foarte mulţi oameni veneau la el să-şi repare maşina. El din două maşini poate face una", spune vecinul lui Petru Marinov.

Dar oricâte maşini repara sau refăcea, continuă să viseze la elicopterul său. "M-am gândit că mi-a rămas puţin timp. Zic: "Trebuie să încep să-l construiesc. E visul meu'", spune Petru Marinov.

Un vis care, însă, avea nevoie de multe componente concrete. Şi pentru că pe unele nu îşi permitea să le cumpere, iar pe altele nici nu avea de unde, Marinov le-a meşterit singur, bucată cu bucată.

"Care detalii? Am făcut totul singur. Am cumpărat din magazin. Am topit aluminiu. Elicea am făcut-o împreună cu băieţii. Palele sunt unicat. Sunt de la un elicopter K-26, dar le-am modificat un pic. Sunt foarte bune, sigure. Construiesc acest elicopter de vreo şapte ani. Încetişor, un detaliu, apoi altul", menţionează Petru Marinov.

Aşa a început să prindă contur un elicopter ca o libelulă de metal. Cabina a fost cândva parte a unei rable sovietice, iar motorul al unei maşini mai noi.

Vecinul Ivan Colac îi mai dă o mână de ajutor, aşa că ştie exact cum lucrează Marinov la elicopter. "Bucăţică cu bucăţică le-a adunat. A adaptat detalii de maşini. Merge prin curte, alege din ce mai are şi modifică aşa cum îi trebuie. Dacă nu îi iese, merge la punctele de colectare a metalului uzat şi caută pe acolo. Nu îmi pot da seama unde le găseşte pe toate", spune vecinul.

"Aici toate detaliile lucrează la fel ca cele ale unui elicopter clasic. Secretul este în rotorul elicopterului. Uite, acest rotor are un mic secret şi este foarte sigur. E făcut din puţine detalii, ca să lucreze bine. E foarte bun, de astea nu o să mai găsiţi nicăieri", subliniază bărbatul.

Meşterul ne dă asigurări că este autorul absolut al designului elicopterului, dar şi al mecanismului care îl pune în mişcare. Mai mult, el jură că nu s-a folosit de computer.

"Ce fel de Internet?! Am patru clase terminate. Care Internet?! Eu am lucrat toată viaţa cu tata. Nu am Internet şi nici nu mă discurc în asta", susţine meşterul.

Adevărul este că până şi sculelele şi le-a făcut tot el, pe măsură ce îşi dădea seama că nu îi sunt de folos cele obişnuite. "Astea sunt instrumentele pe care le face singur. Piotr Semionovici este un specialist bun, este ca un profesor pentru noi", spune vecinul.

Ceea ce a contat cu siguranţă cel mai mult nu a încăput în cutia cu scule, deşi l-au ajutat cel mai mult să dea viaţă visului. Vorbim despre talent şi dorinţă. 

"Zile şi nopţi nu dormeam. Analizam fiecare mărunţiş. Şi soţia mă tachina: "De ce nu dormi, iar visezi elicoptere!" Zic: "Nu, mă gândesc la un detaliu. Acest elicopter este construit din dorinţa mea", mai spune Petru Marinov..

Paradoxal, dar nu colectarea materialelor şi construcţia aparatului au fost cele mai dificile etape.

"A fost foarte greu. Lumea nu mă înţelege. Mă tot întrebau ce fac şi când le-am spus că fac un elicopter îmi spuneau: "Du-te de aici şi nu bate la cap. Oamenii vin cu întrebări serioase, dar tu faci elicopter"', povesteşte meşterul.

"Lumea îl consideră nebun, dar nu înţelege câtă muncă depune", spune vecinul meşterului.

"Soţia îmi spune că mă ocup cu lucruri anormale. Îmi spune că ceva nu e în regulă cu mine", susţine Petru Marinov.

Nici soţia nu e împăcată cu pasiunea soţului, aşa că preferă să vorbească foarte puţin despre asta. Doar ea ştie cum a reuşit să împartă bugetul familiei între pasiunea soţului şi nevoile unei case cu trei copii.

"Care bani? Personal nu i-am numărat niciodată. Nu mă interesează. De parcă banii ar fi importanţi. Important este că am un vis, că vreau să fac bine oamenilor. Banii nu înseamnă nimic. Poate pentru demnitari banii înseamnă ceva, pentru mine nu înseamnă nimic", spune bărbatul.

Oamenii îl mai iau uneori peste picior, pentru că au văzut întotdeauna elicopterul lipit de pământ.

Problema e doar capacitatea mică a motorului, ne asigură meşterul. Unul mai puternic nu şi-a putut permite.

"Aici e un motor de Opel de 1.2 litri. E foarte slăbuţ pentru un elicopter. Este nevoie de minimum 150 cai putere. Ne-am ridicat un pic, dar motorul nu avea suficientă forţă. Nu poate ţine elicopterul", explică bărbatul.

Acum adună bani pentru acel motor mai puternic şi speră că se va găsi cineva care să-l sprijine financiar nu doar pentru ca visul lui să zboare, ci chiar să înfiinţeze o uzină de elicoptere în Moldova. 

"Dacă aş fi avut ajutor, aş fi venit singur la voi cu elicopterul să vă acord interviul. Visul meu este ca ţara mea să producă elicoptere, pe care le voi construi eu. Acum e aproape gata şi o să-l patentez să nu producă şi alţii acest model, care este unul moldovenesc. Nu e nimic complicat în asta. O linie de producţie pentru stat ar fi ca o legătură de ridiche pentru vecinul meu", crede meşterul.

Mulţi cred că ideea lui Petru Marinov este o nebunie. Unii vecini îl consideră cel puţin ciudat, iar soţia ar vrea să-l vadă preocupat de banii pentru pâine. Însă el rămâne de neclintit şi continuă să viseze.

"Astfel de lucruri fac doar nebunii. Dar nu uita ca lumea asta se ţine pe nebuni", spune Petru Marinov.