Probabil, vizita lui Alexandr Dughin ar putea reprezenta unul din cele mai importante evenimente din ultimele luni. Evenimentul nu fost important atât din cauza statutului pe care îl are filosoful, sociologul şi geopoliticianul rus, cât din cauza controverselor, dezbaterilor, entuziasmului, dar şi iritărilor pe care le-a trezit prin mesajele pe care le-a lansat aici. Desigur, nu iau în considerație aici diversiunile mediatice realizate de unele surse mass-media, care au distorsionat „în hal fără de hal” mesajul cu care a venit filosoful rus.

Dughin nu a venit la Chişinău pentru a vorbi de „integrarea eurasiatică”, chiar dacă acest subiect nu a putut fi evitat. Gânditorul rus a venit în Basarabia pentru a construi o punte de dialog dintre mediul intelectual din Rusia şi Republica Moldova. E vorba anume de acel contat ideologic, care ne-a lipsit toţi aceşti 22 de ani. Nu în zadar, tema celor două întâlniri avute la Chişinău cu mediul tinerilor intelectuali şi cu intelectualii „veterani”, a fost conceptul „celei de-a patra teorii politice”, care presupune acceptarea pluralismului civilizaţional şi construcţia unei noi teorii care ar răspunde noilor provocări ale unei societăţi postmoderne.

Probabil nu voi greşi dacă voi spune că acel grup de reflecţie, care îşi spun „eurasianişti”, reprezintă unicul cerc de intelectuali capabili să poarte dialog deschis cu mediile intelectuale din afara Rusiei. Iată de ce contactele cu Alexandr Dughin şi discipolii lui nu poate avea decât efecte pozitive pentru basarabeni, care au rămas de câteva decenii suspendaţi în dezbateri identitare anacronice, fără a încerca să iasă din paradigmele care nu mai corespund noilor realităţi.

Unii din noi pot accepta aderarea Republicii Moldova la viitorul proiect „Uniunea Eurasiatică”, alţii pot respinge acest proiect. Până la urmă, acest lucru este mai puţin important. Conservatorii eurasianişti luptă pentru o anumită axă de valori, nu structuri politice efemere, iar fiecare ţară şi popor sunt liberi să-şi identifice proprii structuri şi propriile căi prin care îşi pot apăra identitatea. Important este să conştientizăm procesele globale care au loc şi pericolele care ameninţă temelia existenţei noastre.

Noi canale de comunicare româno-moldo-rusă

Desigur, vizita lui Dughin este şi un prilej pentru reflactarea asupra poziţiei geopolitice a Basarabiei. Zilele trecute, în România s-a aflat în vizită directorului centrului analitic american „Stratfor”, care a şocat opinia publică prin concluziile făcute. George Friedman a vorbit despre necesitatea României de a identifica un „plan B”, în cazul în care Uniunea Europeană nu va mai putea funcţiona sau va dispărea, precum şi despre incapacitatea NATO şi scutului antirachetă de a mai garanta securitatea României. Oarecum, Friedman a deranjat monopolul ideologic şi iluziile care au dominat şi încă mai domină opinia publică din România. Iată că după plecarea lui,  se simte deja începutul unor dezbateri în contradictoriu în legătură cu poziţia României în lume. Exact același lucru ar trebui să urmeze după vizita lui Dughin.

Iată că vizitei lui Friedman a urmat alte două evenimente interesante: vizita directorului CIA la Bucureşti şi vizita lui Nikolai Patruşev, secretarului general al Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, fost şef al FSB. Cea mai interesantă este vizita lui Patruşev, care s-a soldat cu semnarea unui memorandum de colaborare a României şi Rusiei la nivelul serviciilor secrete, sfera militară şi sfera energetică. Desigur, nu au lipsit şi discuţiile legate de problema transnistriană. În contextul acestei vizite, Adrian Cioroianu, fostul ministru de externe a României, a reiterat necesitatea relansării relaţiilor româno-ruse într-un nou format, în cadrul unei emisiuni de la Realitatea TV. „Rusia se pregăteşte de noile relaţii cu România după epoca Băsescu”, a declarat Cioroianu. Într-adevăr, se pare că România şi Rusia sunt gata să se aşeze la o masă de dialog după mai multe decenii de „război rece”.

Nu este de mirare că de cele mai dese cazuri, anume serviciile secrete sunt acelea care realizează cel mai bine noile contexte internaţionale şi acţionează reieşind din aceste contexte. Clasa politică şi opinia publică, de regulă, sunt mai anemice.

Din păcate, în România, Rusia şi Republica Moldova clasa politică şi opinia publică mai sunt dominate de logica războiului rece, în timp ce realităţile geopolitice sunt cu totul altele. Iată de ce relațiile dintre cele trei state sunt dominate mai mult de emoţii decât de raţionamente constructive. Prin urmare, orice conflict în aceste relății nu este decât produsul unor anchilozări intelectuale. Un exemplu cras îl reprezintă reacțiile isterice ale unor aşa-numiţi „analişti politici” de la Chişinău.

Din acest motiv, mediul intelectual din cele trei state trebuie să înceapă să clădească noi canale de comunicare, noi punţi de dialog, prin care s-ar depăși stereotipurile postbelice şi ar ajuta la rezolvarea problemelor comune. Vizita lui Alexandr Dughin la Chişinău dă startul unui astfel de dialog.