S-a născut şi a crescut într-o familie pentru care greutăţile vieţii parcă fac parte din destin. Când a pus mâna pe haltere, şi-a spus că este doar în faţa unor altfel de greutăţi, pe care însă, prin tenacitate şi exerciţiu, le va putea controla. Şi a reuşit. Astăzi, Ecaterina Tretiacova este campioană europeană şi are dreptul să viseze la o carieră sportivă de excepţie. Cu o condiţie. Să o ajutăm şi noi, cei care ne bucurăm când o vedem pe podium.

Avea 11 ani când a ridicat pentru prima oară o halteră. Era la fel de grea ca traiul de acasă, în familia cu patru copii, adăpostită în casa bunicii, unde sărăcia stă mereu la masă. 

"Poate că situaţia grea în care am trăit m-a îndemnat ca să practic acest sport. Am înţeles că într-adevăr îmi place şi pot deveni cineva cu ajutorul lor", a declarat tânăra halterofilă.

Aşa a fost. Fiecare halteră ridicată a fost un pas înainte pe drumul performanţei. Acolo unde a ajuns încurajată constant în ultimii doi ani de antrenorul care a văzut că fata are stofă de campioană. 

"Cele mai importante medalii pentru mine sunt acestea trei. Aceste trei medalii m-au făcut campioană europeană", susţine tânăra.

Un merit pe care i-l recunosc fără reţinere şi colegii de antrenament. 

"Ea este bravo şi este mai sus ca un băiat. E mai bravo", spune halterofila Ludmila Bozian.

Performanţele Ecaterinei au în spate nu doar ore nesfârşite de efort, ci şi dureri peste care a trecut strângând din dinţi şi privind înainte. 

"Am avut probleme cu genunchiul, cu spatele. Înainte de campionatul european pentru tineret, înainte de a participa, trauma la spate a început să-şi facă apariţia, dar atunci când am ajuns să urc pe podium au uitat de toate greutăţile prin care am trecut", mai spune Ecaterina Tretiacova. 

Poate altcineva ar fi renunţat, doborât de dureri şi de atâta muncă. Nu şi Ecaterina, care a avut şansa unui sprijin deosebit. 

"În cazul ei practic m-am implicat eu cu ce am putut. Ei sunt ca şi copiii noştri. Ne implicăm activ, foarte activ. Statul începe să se implice activ numai după obţinerea rezultatelor", spune antrenor de haltere Grigore Braşoveanu.

Poate vă întrebaţi de ce nu o ajută cei de acasă mai mult. Ar vrea, dar nu îi pot oferi banii, mâncarea şi toate suplimentele de care are nevoie sportiva. 

"Ştiţi, te simţi jenant, fiindcă nu poţi să-i oferi copilului tău ceea ce ar trebui să-i dea un părinte. Suntem foarte mândri că nişte copii crescuţi în greutăţi ajung şi fac lucruri mari", spune mama Ecaterinei, Raisa Tretiacova.

În schimb, i-a dat o mână de ajutor directorul şcolii sportive, care i-a amenajat o cameră de locuit chiar în incinta şcolii. 

"Mi-a fost greu de la început, dar m-am obişnuit. Vroiam acasă, dar totuşi am hotărât că este mai bine aici", susţine tânăra halterofilă.

Ecaterina ştie că are o singură şansă de a rupe blestemul sărăciei. Aceea de a face performanţă în sport. Ne-a spus şi care este ambiţia ei cea mai mare:

"Principalul scop este să ajung la Olimpiada de la Rio de Janero din 2016", a spus Ecaterina Tretiacova.

De Crăciun, o putem ajuta pe Ecaterina să se apropie de visul ei. Un vis pentru care această adolescentă nu întinde mâna să ceară, ci munceşte din greu.

PARTENER CAMPANIE: