VREMURI TULBURI! Al 12-lea lider european spulberat de criză
Schimbarea politică din Franţa, odată cu victoria lui Hollande, presupune un salt calitativ, dată fiind ponderea pe care o are această ţară în configurarea direcţiilor politice ale Uniunii Europene, prin intermediul aşa-numitei axe franco-germane, scrie Realitatea.net.
Cu Sarkozy, numărul schimbărilor care s-au produs în Europa din 2010 - an în care criza economică şi financiară a început să afecteze eurozona şi restul ţărilor din Uniunea Europeană - se ridică la 12. În aceşti doi ani, alegătorii au pedepsit partidele aflate la putere, însă în alte ţări s-a constatat o ascensiune a extremei drepte, cu atitudini naţionaliste, antieuropene, protecţioniste şi xenofobe (Belgia, Olanda şi Finlanda).
În Franţa, ascensiunea extremei drepte s-a evidenţiat în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, din 22 aprilie, când candidata Marine Le Pen a obţinut 17,9% din voturi.
Schimbările politice din Europa ca efect al crizei au început în mai 2010, cu alegerile din Marea Britanie, la care laburiştii au suferit cea mai mare înfrângere din istoria lor şi în care conservatorii au trebuit să formeze un Guvern de coaliţie cu liberalii, primul în 70 de ani. Au urmat alegerile din Belgia şi Olanda, în iunie 2010, la care alegătorii au respins, la rândul lor, partidele aflate la putere. Belgienii i-au pedepsit pe creştin-democraţi şi i-au transformat pe separatiştii flămânzi (N-VA) în principalul partid din Parlamentul federal, urmaţi de socialiştii valoni.
Şi în Olanda creştin-democraţii au pierdut în faţa liberalilor, deşi s-a remarcat mai degrabă ascensiunea PVV, partid de extremă dreaptă, care s-a clasat pe locul trei în urma scrutinului legislativ. Sprijinul PPV a fost fundamental în susţinerea Guvernului de coaliţie al liberalilor şi creştin-democraţilor, iar refuzul său de a accepta reducerile pentru a scădea deficitul a provocat demisia Executivului olandez la 23 aprilie 2012. De altfel, la 12 septembrie vor avea loc în Olanda alegeri legislative.
În 2011, eşecurile partidelor aflate la putere au continuat. În februarie, Irlanda a organizat alegeri generale anticipate, în care Fianna Fail (Partidul Republican), aflat la putere din 1997, a suferit o înfrângere severă în faţa partidului conservator Fine Gael, care a obţinut 76 din cele 166 de mandate.
A urmat Portugalia, în iunie, când conservatorii de la PSD au câştigat în faţa socialiştilor. În septembrie 2011, danezii a oferit victoria blocului de centru-stânga în alegerile generale, în detrimentul forţelor de centru-dreapta, aflate la putere din 2000.
În Spania, alegerile generale care au avut loc la 20 noiembrie 2011 au consfinţit câştigarea majorităţii absolute de către Partidul Popular (conservator), în detrimentul socialiştilor (PSOE) care guvernaseră până atunci.
Anul 2011 s-a încheiat cu alegeri anticipate în Slovenia, desfăşurate în decembrie, pe care le-a câştigat Slovenia Pozitivă (LZJ-PS), partid de stânga recent înfiinţat, Partidul Social-Democrat (DS), aflat la putere, pierzând scrutinul.
Grecia şi Italia au fost două cazuri speciale, dat fiind că liderii lor au fost înlocuiţi de guverne tehnocrate, în fruntea cărora s-au aflat personalităţi apropiate Uniunii Europene. În Grecia, aflat sub presiunea comunităţii internaţionale, premierul Giorgios Papandreu şi-a prezentat demisia la 9 noiembrie 2011 şi a fost înlocuit de Lucas Papadimos, care făcuse parte din boardul executiv al Băncii Centrale Europene (BCE). Conservatorii de la Noua Democraţie au fost, în această duminică, partidul cel mai votat la alegerile legislative anticipate, însă rezultatul foarte strâns nu-i va permite să guverneze singur.
În Italia, guvernul lui Silvio Berlusconi a căzut la 12 noiembrie 2011 şi, în ziua următoare, preşedintele republicii, Giorgio Napolitano, l-a însărcinat pe fostul comisar european Mario Monti cu formarea unui nou executiv.
Finlanda are un Guvern conservator de la alegerile generale din aprilie 2011, care a câştigat la mustaţă. Însă evenimentul cel mai semnificativ a fost ascensiunea partidului de extremă dreapta Adevăraţii Finlandezi, care a obţinut 39 de mandate, cu opt mai mult decât în 2007. Triumful dreptei s-a confirmat şi la alegerile prezidenţiale din februarie 2012, cu victoria lui Sauli Niinista, primul preşedinte conservator din 1956.
În Slovacia, după alegerile generale din 10 martie 2012, social-democraţii s-au impus în faţa blocului conservator, care guverna din 2010.
Externe