Cel puţin aceasta este concluzia care a reieşit în urma unui studiu demarat de o echipă de cercetători americani, care a investigat legăturile dintre mâncatul excesiv şi accelerarea procesului de pierdere a memoriei la vârste înaintate.

În primă instanţă, cercetătorii au descoperit că persoanele care consumă mai mult de 2.100 calorii zilnic ajung, în cele din urmă, să aibă o memorie mai slabă decât cele care au avut o dietă mai cumpătată.

Conform rezultatelor studiului, persoanele care au avut o dietă săracă în calorii, chiar şi numai pe perioada bătrâneţii, şi-au păstrat mintea limpede şi au întârziat considerabil declanşarea maladiei Alzheimer.

Cercetătorii americani au analizat obiceiurile alimentare ale unui eşantion de 1.200 subiecţi cu vârste cuprinse între 70-89 ani, care nu sufereau încă de demenţă senilă. Pe baza testelor de memorie, a reieşit că 163 de persoane prezentau probleme de memorie, iar riscul acestei afecţiuni era de două ori mai mare pentru cei care consumau frecvent alimente bogate în calorii.

Oamenii de ştiinţă au împărţit subiecţii în trei grupuri: într-unul au inclus persoanele care consumau între 600-1.500 calorii zilnic, în al doilea pe cele care consumau 1.500-2.100 calorii, iar în ultimul grup, bătrânii care consumau între 2.100-6.000 calorii pe zi.

Între primele două grupuri nu s-au observat diferenţe majore în privinţa testelor de memorie, dar persoanele din ultimul grup prezentau deja dificultăţi notabile în a ţine minte diverse lucruri.

Rezultatele studiului nu au fost încă publicate oficial, dar vor fi prezentate în cadrul conferinţei anuale din aprilie a Academiei Naţionale Americane de Neurologie.

Dr. Marie Janson din cadrul oraganizaţiei Alzheimer's Research UK, declară că este imperios necesar să se efectueze cât mai multe studii pentru depistarea tuturor factorilor responsabili de apariţia demenţei senile, pentru identificarea unor posibile legături între aceşti factori şi maladia Alzheimer.

Un studiu de anvergură mai mică, efectuat în urmă cu doi ani, a descoperit că persoanele care au gene ce predispun la obezitate tind să dezvolte la maturitate creiere mai mici, iar la bătrâneţe au un risc crescut de demenţă, comparativ cu persoanele cu o greutate corporală situată între limitele normale.