Le găseşti în orice curte de la ţară, cu acelaşi design de sute de ani. Vorbim despre toaletele de la sate.

Fie că sunt construite din cărămidă, lemn sau beţe de floarea soarelui, sunt, de fapt, doar un acoperiş deasupra unei gropi săpate în pământ.

Cei care totuşi decid să beneficieze de condiţii mai bune şi îşi fac un veceu în casă au mari bătăi de cap.

Asta pentru că cele mai multe localităţi rurale din ţară nu sunt conectate la apeduct şi canalizare.

Mătuşa Domnica din satul Mândreşti, raionul Sângerei îşi aduce aminte că, atunci când era tânără, toate toaletele din sat erau făcute din beţe de floarea soarelui.

Atât mătuşa Domnica cât şi majoritatea oamenilor din sat nici măcar nu-şi pot imagina că poate fi şi altfel. Deşi în ultimii ani toaletele s-au mai modernizat, tot în curte sunt amplasate.

"Primăvara am săpat unul de trei metri şi îmi ajunge pe opt, zece ani. Apoi peste zece ani iar voi săpa unul. Altă ieşire nu-i".

"În casă cu WC e mai rar, fac doar cei care au bani. Dacă ai copii mici mai sunt oliţe pentru dânşii, ca să nu scoţi copilul care are un an-doi iarna afară".

Lilia Daraban este printre puţinii oameni din localitate care şi-a amenajat un WC în casă, doar că deservirea o va costa cam scump. Asta deoarece în localitate nu există apeduct şi sistem de canalizare.

"Iată totul e pus, apa am tras. Avem afară groapa săpată, o să chemăm de la Bălţi maşina periodic să o curăţe. E cam scump, dar nu avem ce face", a spus locuitoarea satului Mândreşti, Sângerei, Lilia Daraban.

Statistica oficială arată că, în Republica Moldova peste 77 la sută dintre locuinţele din oraşe dispun de grup sanitar în interior.

La sate însă doar puțin peste 10 la sută dintre case au grup sanitar.