Aprobarea celui de-al doilea program de bailout pentru Grecia nu a reuşit să elimine incertitudinile legate de viitorul uniunii economice şi monetare. Deşi riscul unei fragmentări a zonei euro a fost redus considerabil prin efortul financiar al partenerilor europeni, el nu a fost eliminat complet, potrivit zf.ro.

Numeroşi economişti apreciază că ieşirea Greciei din Zona Euro reprezintă doar o chestiune de timp şi că asistăm în fapt la un faliment ordonat al economiei elene. Analiştii site-ului american de informaţii financiare MarketWatch demontează zece mituri cu privire la viitorul Zonei Euro care circulă în mediile internaţionale de business.

1. "Grecia este o ţară mică".

Economia Greciei contribuie cu doar 2,5% la PIB-ul zonei euro, iar ponderea ei continuă să scadă, dar mulţi analişti omit faptul că statul elen reprezintă a opta economie ca mărime din zona euro. Mai mult de jumătate din membrii uniunii monetare - Cipru, Estonia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia şi Slovenia - sunt economii mai mici, fapt ce explică eforturile liderilor europeni de a menţine pe linia de plutire economia elenă.

2. "Angela Merkel îl susţine pe Nicolas".

Sarkozy pentru obţinerea unui nou mandat de preşedinte, deoarece crede că îl va ajuta să câştige."

Este irelevant. Cancelarului german nu i-a plăcut niciodată stilul lui Sarkozy, dar se gândeşte că, indiferent de formaţiunea care va prelua puterea la Paris, Franţa trebuie să rămână aliatul Germaniei în lupta anti-criză. În realitate, Merkel se implică în alegerile din Franţa pentru a arăta electoratului că are un rol activ în Europa şi că-i pasă de viitorul Europei.

3. "Dacă Sarkozy va câştiga, Franţa şi Germania vor fi unite în eforturile lor de a combate criza datoriilor".

Nu este adevărat, deoarece Sarkozy va iniţia probabil un referendum cu privire la pactul fiscal european dacă va fi reînvestit în funcţia de preşedinte al Franţei. În ultimii 60 de ani, indiferent de partidul care s-a aflat la guvernare, Franţa a respins categoric propunerile de cedare a suveranităţii în probleme bugetare către instituţiile europene. Aşadar, dacă Sarkozy va câştiga alegerile, este posibil să nu cedeze suveranitatea bugetară la cererea Germaniei.

4. "Germania nu va acorda noi ajutoare financiare Greciei".

Din contră, interesul Germaniei şi al celorlalţi parteneri europeni este ca zona euro să rămână unită şi în acest an, cu orice cost. Deficitele ţărilor vor fi finanţate de băncile centrale pentru a evita cristalizarea pierderilor şi pentru a nu scoate bani din buzunarele contribuabililor, chiar în situaţia în care va fi nevoie de un nou bailout pentru Grecia. Un faliment dezordonat al Greciei ar reprezenta o lovitură nu numai pentru Germania, dar şi pentru băncile centrale ale marilor economii din zona euro.

5. "Creşterea inflaţiei din Germania va contribui la remedierea deficitului de competitivitate al Europei."

Deşi costurile cu forţa de muncă au crescut considerabil în Germania prin comparaţie cu ceilalţi parteneri europeni, economia germană nu generează suficientă inflaţie pentru a contrabalansa deficitul de competitivitate al statelor de la periferia zonei euro.

6. "Partidul Social Democrat din Germania, aflat în opoziţie, va fi de acord cu emisiunea de obligaţiuni colective a zonei euro dacă va câştiga alegerile din Germania în 2013".

Socialiştii au acuzat-o în dese rânduri pe Angela Merkel că ia "prea puţine măsuri" pentru a combate criza datoriilor din zona euro şi au sugerat emiterea de obligaţiuni comune. Totuşi, liderii socialiştilor au evidenţiat faptul că generozitatea va veni însoţită de "condiţii" şi, pe măsura apropierii alegerilor, devine clar că socialiştii vor evita să promoveze măsuri de natură a pune în pericol banii electoratului.

7. "Un guvern tehnocrat pe termen lung în Grecia este răspunsul potrivit la problemele de la periferia zonei euro."

Chiar dacă noul guvern tehnocrat de la Atena urmează linia germană şi implementează măsurile de austeritate, executivul lui Lucas Papademos nu poate face minuni pentru o economie "sfâşiată" de criză. În plus, istoria ne arată că Greciei nu îi poate fi impus din afară un sistem democratic pentru o perioadă îndelungată.

8. "Ajutorul financiar şi restructurarea datoriilor au impulsionat revenirea economiei Portugaliei".

Din contră, guvernul de la Lisabona se află sub presiunea venită din partea cetăţenilor chinuiţi de măsurile de austeritate, dar şi a creditorilor care vor să se asigure că vor obţine condiţii mai favorabile decât cele din Grecia.

9. "Exporturile Germaniei către economiile europene de la periferia zonei euro se vor relua, stimulând creşterea economică germană".

Periferia zonei euro este irelevantă pentru exportatorii germani. În primele nouă luni ale anului trecut, exporturile Germaniei către Grecia au totalizat 3,9 mld. euro, către Irlanda 3,2 mld. euro, către Portugalia 5,4 mld. euro şi către Spania 26,5 mld. euro. Principalele destinaţii de export ale Germaniei au fost alte state, printre care China, cu 47,8 mld. euro, Polonia, cu 33,1 mld. euro, Rusia, cu 25,7 mld. euro şi Turcia, cu 15,4 mld. euro.

10. "Grecii vor deveni pasivi după ce primesc banii de la UE".

Germania şi celelalte state creditoare au câştigat timp prin acordarea noului împrumut către Grecia. Măsurile de austeritate sunt tot mai dure şi o mare parte din banii proveniţi de la UE vor fi direcţionaţi către creditorii privaţi ai statului elen. Deznodământul este amânat pentru a permite creditorilor să se pună la adăpost de falimentul Greciei. În privinţa grecilor, neliniştile sociale din ultimii doi ani sunt doar începutul unei lungi perioade marcate de tensiuni.