Cu 30 de ani în urmă, Armenia era lovită de o catastrofă de proporţii. 25 de mii de oameni au murit şi 150 de mii au fost răniţi în regiunea Spitak din nordul ţării în urma unui devastator cutremur cu magnitudinea 6,8. O mare parte din imobilele şi obiectivele industriale din jurul localităţii Gjumry au fost distruse atunci.

Experţii susţin că numărul mare de victime se explică prin deficienţele de construcţie a blocurilor de locuinţe şi a clădirilor municipale.

O altă cauză a tragediei a fost ora la care s-a produs: 11 şi 41 de minute dimineaţa, când copiii erau la şcoală, iar adulţii la serviciu. Ca o ironie a sorţii, pauza dintre cursuri, când elevii ies din clase, era la ora 11 şi 45 de minute. De altfel, numărul elevilor morţi în cutremur a fost foarte mare. Din 700 de elevi aflaţi într-o şcoală generală, doar 12 au scăpat cu viaţă.

Şi deşi Armenia făcea parte din URSS, aproape toate ajutoarele primite de ţara asiatică au fost trimise din Occident, fie că a fost vorba de provizii, medicamente, haine sau bani. În ciuda tensiunilor inerente Războiului Rece, liderul URSS, Mihail Gorbaciov, a cerut Statelor Unite asistenţă umanitară. Membrii echipelor de salvare povestesc că pe aeroportul din Erevan erau aliniate zeci de avioane cu ajutoare din 130 de ţări ale lumii. Au fost reconstruite clădiri şi refăcută infrastructura cu banii donaţi de ţările din vest. Armenii au denumit cartierele nou construite după numele celor care le-au ridicat: cartierul german sau austriac. Presa occidentală relata atunci că singurul sprijin primit de Armenia din partea URSS a constat în... sicrie. E drept, numărul acestora a fost de zeci de mii.